Oamenii de știință estimează că în prezent există peste 171 de trilioane de bucăți de plastic care plutesc în oceanele lumii. Acest plastic cauzează moartea peștilor și a animalelor marine și chiar ajunge în oameni, iar pentru ca plasticul să devină ceva mai puțin dăunător va fi nevoie de secole.
În 2005, numărul obiectelor din plastic din oceane era estimat la 16 trilioane; de atunci, numărul a crescut de peste zece ori. Noua estimare a poluării cu plastic în oceanele lumii a fost obținută printr-o combinație de analiză a datelor disponibile din 1979 și a rezultatelor expedițiilor care au străbătut mările cu plase speciale pentru a colecta resturi.
Cele 171.000 de miliarde de bucăți rezultate au constat atât din plastic aruncat recent, cât și din plastic vechi, deja parțial erodat, a declarat pentru BBC autorul principal al studiului, doctorul Markus Eriksen de la Institutul 5Gyres, un ONG dedicat deșeurilor de plastic din oceane.
Plasticul de unică folosință, utilizat la fabricarea sticlelor, a ambalajelor și a unor articole pentru pescuit, se descompune în bucăți mai mici în timp, atunci când este expus la lumina soarelui și la procese mecanice.
Animalele marine, cum ar fi balenele, țestoasele, peștii și unele păsări marine, confundă plasticul cu hrana și pot muri de foame dacă își umplu stomacul cu el.
Microplasticele au fost descoperite, de asemenea, în apa potabilă, iar particule de plastic au fost găsite în plămânii, vene și chiar în placenta umană. Până în prezent, oamenii de știință nu pot spune cu certitudine cât de nociv este microplasticul pentru corpul uman.
În datele colectate înainte de 2005, nu au existat tendințe de creștere sau de scădere a cantităților de plastic, dar Dr. Erickson crede că acest lucru poate fi atribuit colectării reduse și nesistematice a datelor.
Profesorul Richard Thompson de la Universitatea din Plymouth, care nu a fost implicat în studiu, a declarat că estimarea este în concordanță cu ceea ce știm deja despre poluarea oceanelor.
„Știm cu toții că există prea mult plastic în oceane. Ar trebui să facem imediat cercetări care să abordeze această problemă”, a declarant Thompson pentru BBC.
Cea mai mare concentrație de plastic oceanic se găsește în prezent în Oceanul Atlantic de Nord. Unele „pete” mari de gunoi au fost descoperite în alte părți, cum ar fi în Oceanul Pacific.
Autorii raportului consideră, de asemenea, că nivelurile diferite de poluare înainte de anul 2000 pot fi legate de eficacitatea variabilă a tratatelor antipoluare în vigoare la acea vreme.
În anii 1980, mai multe acorduri internaționale obligatorii din punct de vedere juridic au impus încetarea deversării de plastic de către navele de pescuit și navele militare.
Aceste acorduri au fost înlocuite ulterior de acorduri voluntare care ar fi putut fi mai puțin eficiente, spun autorii.
La 5 martie, a fost semnat un tratat de protecție a oceanelor, denumit neoficial „Tratatul privind marea liberă”. Peste o sută de țări, după ani de negocieri, au ajuns la un acord istoric pentru protejarea oceanelor lumii.
Conform cadrului juridic asupra căruia s-a convenit, 30% din oceanele lumii, în afara apelor teritoriale ale statelor aparte (care acoperă două treimi din suprafața totală a acestora), devin o zonă protejată. Tratatul prevede, de asemenea, alocarea de fonduri suplimentare pentru activitatea de protecție a acesteia și de reabilitare a resurselor naturale.
Însă, autorii studiului susțin că soluțiile ar trebui să se concentreze pe reducerea producției și a utilizării plasticului, mai degrabă decât pe curățarea oceanelor și reciclarea plasticului, deoarece acest lucru are mai puține șanse de a stopa fluxul de poluare.
Sursa:bbc.com