Microplasticul a fost descoperit în inima umană

Oriunde oamenii de știință caută microplastice, le găsesc: în alimente, în apă, în aer și în unele părți ale corpului uman. Incertitudinea a rămas în ceea ce privește organele interne care nu au fost expuse direct la mediul înconjurător. Acum, îndoielile au fost risipite: chiar și la persoanele care au suferit o intervenție chirurgicală la inimă, microplasticele au fost descoperite în țesuturile acestui organ.

Studiile au stabilit că acestea pot intra în corpul uman prin gură, nas și alte părți expuse ale corpului. Dar a rămas întrebarea cu privire la prezența plasticului în organele interne. În cadrul unui experiment pilot, cercetătorii chinezi au colectat mostre de țesut cardiac de la 15 persoane direct în timpul unei operații pe cord, precum și mostre de sânge înainte și după procedură de la jumătate dintre participanți.

Utilizând imagistica directă cu laser în infraroșu, oamenii de știință au detectat particule cu dimensiuni cuprinse între 20 și 500 de micrometri din opt tipuri de plastic, inclusiv polietilen tereftalat (care se găsește în sticlele de plastic), clorură de polivinil și polimetilmetacrilat. Această metodă a ajutat la identificarea a zeci până la mii de particule microplastice individuale în majoritatea mostrelor de țesut, deși cantitățile și materialele variau de la un participant la altul. Toate probele de sânge conțineau, de asemenea, particule de plastic, dar dimensiunea medie a acestora a scăzut după operație. Cercetarea a fost publicată în ACS Environmental Science & Technology.

Oamenii de știință au ajuns la concluzia că diverse microplastice se pot acumula și persista în inimă și în țesuturile interne. Printre cele mai masive tipuri descoperite în timpul studiului se numără polietilenul tereftalat, policlorura de vinil și poli(metacrilatul de metil) cu dimensiuni de până la 469 micrometri. Numărul de particule ale acestor materiale în probele de țesături studiate a variat de la zeci la mii.

Mai mult, diversitatea microplasticelor a crescut după operație, adică unele dintre ele ar fi putut fi introduse chiar în timpul acesteia. Astfel, procedurile medicale invazive reprezintă o modalitate nedescoperită până acum de pătrundere a microplasticelor în organism, oferindu-le acces direct în fluxul sanguin și în țesuturile interne. De asemenea, autorii au remarcat în lucrarea lor că prezența poli(metacrilatului de metil) în apendicele atrial stâng, în țesutul adipos epicardic și în țesutul adipos pericardic nu poate fi explicată prin introducerea accidentală a materialului în timpul intervenției chirurgicale.

„Altfel spus, avem dovezi directe că microplasticele la pacienții supuși unei intervenții chirurgicale cardiace pot fi prezente în țesutul cardiac chiar înainte de operație. Prin urmare, acesta va fi prezent și la alte persoane care nu au fost supuse unor astfel de proceduri. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege pe deplin efectele microplasticelor asupra sistemului cardiovascular uman”, au concluzionat cercetătorii.

Plasticul în sistemul cardiovascular / ©ACS Environmental Science & Technology