Studiu: Calitatea aerului în Europa s-a îmbunătățit în ultimele două decenii

Între 2003 și 2019, nivelurile de particule în suspensie (PM10 și PM2,5 cu diametre mai mici de 10 și, respectiv, 2,5 µm) și de dioxid de azot (NO2) din aer au scăzut în majoritatea regiunilor din Europa, potrivit unui studiu realizat de Institutul pentru Sănătate Globală (ISGlobal), cu sediul la Barcelona, titrează Phys.org.

Scopul studiului a fost de a evalua numărul de zile în care se vor depăși recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) în 2021 pentru unul sau mai mulți poluanți. Oamenii de știință au analizat nivelurile de poluare în peste 1.400 de regiuni din 35 de țări europene, în care locuiesc 543 de milioane de persoane.

Echipa de cercetători a dezvoltat modele de învățare automată pentru a estima, la rezoluție înaltă, concentrațiile zilnice ale principalilor poluanți atmosferici, cum ar fi PM2,5, PM10, NO2 și O3. Modelele colectează date din mai multe surse, inclusiv estimări prin satelit ale aerosolilor, date atmosferice și climatice existente și informații privind utilizarea terenurilor.

Rezultatele cercetătorilor au arătat că nivelurile de PM10 au scăzut cel mai mult (scădere anuală de 2,72%), urmate de NO2 și PM2,5 (2,45% și, respectiv, 1,72%).

În pofida îmbunătățirii calității aerului, 98,10%, 80,15% și 86,34% din populația Europei trăiește în zone în care PM2,5, PM10 și, respectiv, NO2 depășesc nivelurile anuale recomandate de OMS.

Oamenii de știință au numărat, de asemenea, numărul de zile în care limitele pentru doi sau mai mulți poluanți au fost depășite în același timp. În ciuda îmbunătățirii generale, 86,3 % din populația europeană a înregistrat în continuare cel puțin o zi „poluată” pe an în perioada studiată, PM2,5-NO2 și PM2,5-O3 fiind cele mai frecvente combinații de compuși.

În timpul perioadei de studiu, nivelurile de PM2,5 și PM10 au fost cele mai ridicate în nordul Italiei și în Europa de Est, iar nivelurile de PM10 au fost cele mai ridicate în sudul Europei. Niveluri ridicate de NO2 au fost observate în principal în nordul Italiei și în unele părți din Europa de Vest, cum ar fi sudul Regatului Unit, Belgia și Țările de Jos.