Un nou studiu al oamenilor de știință americani sugerează că câteva sute de specii de mamifere până acum necunoscute se ascund la vedere în întreaga lume. Folosind un supercomputer și tehnici avansate de învățare automată, cercetătorii au determinat cine ar putea fi și unde să înceapă să cautările. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.
Se presupune că astăzi doar o mică proporție – de la unu la zece procente – din toate speciile de animale care locuiesc pe Pământ a fost descrisă oficial de către savanți . Această discrepanță între numărul de specii cu o descriere taxonomică formală (clasificare bazată pe proprietăți și caractere comune) și numărul real de specii, numit deficit linnean, împiedică cercetarile mai multor științe biologice.
Pentru a afla dacă natura unui astfel de deficit este o judecată greșită și o clasificare proastă sau pur și simplu o lipsă de cercetare, o echipă de oameni de știință de la Universitatea de Stat din Ohio și Universitatea Radford (SUA) a folosit un supercomputer și metode de învățare automată pentru a analiza secvențe de gene. În total, câteva milioane de secvențe au fost analizate pentru 4.310 specii de mamifere, precum și date despre habitatul, distribuția lor și alte informații relevante.
Analiza a permis cercetătorilor să construiască un model predictiv pentru a identifica taxoni (diviziuni, clase, ordine, familii și așa mai departe) de mamifere care ar putea conține specii necunoscute anterior. S-a demonstrat că majoritatea acestor mamifere ascunse trebuie să fie destul de mici. Este foarte posibil ca aceștia să fie noi reprezentanți ai familiilor de animale mici, cum ar fi liliecii, rozătoarele sau scorpiile.
De aici devine clar că mamiferele până acum necunoscute științei se ascund cel mai probabil chiar în fața tuturor: cele mai multe dintre ele sunt mici și atât de asemănătoare cu animalele cunoscute încât biologii nu le-au putut recunoaște anterior apartenența la o altă specie. Potrivit coautorului studiului Bryan Carstens, profesor de evoluție, ecologie și biologie la Universitatea de Stat din Ohio, diferențele mici și subtile de aspect sunt mai greu de observat atunci când se analizează un animal mic de zece grame, în comparație cu ceva de dimensiunea unui om.
„Nu poți afirma că sunt specii diferite decât dacă faci o analiză genetică”, spune profesorul Carstens. „Pe baza analizei noastre, este o estimare conservatoare că există sute de specii de mamifere în întreaga lume care încă nu au fost identificate.”
În plus, modelul cercetătorilor a prognozat că mamiferele „ascunse” au mai multe șanse de a fi descoperite în rândul speciilor care au o gamă mai largă, în arealele cu o înaltă variabilitate a temperaturii și a precipitațiilor. Multe dintre speciile „ascunse” pot fi descoperite și în pădurile tropicale, ceea ce nu este surprinzător, deoarece acolo au fost găsite cele mai multe specii de mamifere. În general, pe baza rezultatelor studiului, autorii au stabilit că aproximativ 80% dintre toate speciile de mamifere au fost identificate la moment în lume.
„Este șocant că sunt foarte bine descrise în comparație cu gândacii, furnicile sau alte specii de animale”, explică profesorul Carstens. „Știm mult mai multe despre mamifere decât despre multe alte animale, deoarece acestea sunt mai mari în dimensiuni și sunt mai strâns legate de oameni, ceea ce le face mai interesante pentru noi.”
Noul studiu a dezvăluit, de asemenea, un motiv cheie pentru care este importantă identificarea de noi specii. Așadar, unul dintre liliecii recent identificați avea un habitat foarte îngust, lângă Marele Bazin din Nevada, ceea ce a făcut ca protecția acestei specii să fie deosebit de importantă.
„Aceste cunoștințe sunt importante pentru persoanele implicate în activități de mediu. Nu putem proteja o specie dacă nu știm că există. De îndată ce o numim specie, aceasta capătă o mare importanță juridică”, a conchis profesorul Carstens.