Oamenii sunt expuși la metilmercur (o formă toxică de mercur) în principal prin consumul de pește marin. Oamenii de știință francezi și americani au studiat nivelurile de concentrație de mercur în aproape 3.000 exemplare de ton capturate în Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic și Oceanul Indian între 1971 și 2022.
Aceștia au ajuns la concluzia că conținutul acestei substanțe în pește a rămas practic neschimbat. Rezultatele activității științifice sunt publicate în revista Environmental Science & Technology Letters.
Potrivit cercetătorilor, mercurul, care s-a acumulat în adâncul oceanului de-a lungul anilor, circulă la adâncimi mai mici, acolo unde tonul înoată și se hrănește. Folosind modelarea, oamenii de știință au stabilit că, chiar și cu cele mai stricte reglementări pentru controlul emisiilor acestei substanțe, ar fi nevoie de 10 până la 25 de ani pentru ca concentrația sa în ocean să înceapă să scadă. S-ar putea ca abia după zeci de ani să scadă nivelul de mercur din ton.
„Studiul nostru demonstrează că trebuie să reducem semnificativ emisiile pentru a spera măcar să reducem concentrațiile de mercur în următoarele decenii”, a declarat pentru New York Times David Point, unul dintre autorii studiului, chimist de mediu la Institutul Național de Cercetare pentru Dezvoltare Durabilă din Franța.
Deși această substanță este un element natural, activitățile umane, cum ar fi extracția și arderea combustibililor fosili, sunt responsabile pentru o mare parte din poluarea cu mercur la nivel mondial. Acesta se depune din aer și pătrunde în oceane. Pe parcurs, microorganismele transformă mercurul într-o formă extrem de toxică, care se acumulează în pești și crustacee. Consumul de astfel de fructe de mare crește riscul de efecte toxice asupra sistemului nervos, digestiv și imunitar uman.
Cea mai cunoscută otrăvire cu metilmercur din istorie a avut loc în 1956 în Minamata, Japonia, după decenii de expunere la substanța otrăvitoare din peștele local din cauza apelor reziduale industriale. În 2013, Convenția de la Minamata, elaborată sub auspiciile Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), a fost adoptată pentru a elimina treptat utilizarea mercurului și pentru a dezvolta modalități de stocare în siguranță a acestuia.
În ciuda amenințării potențiale la adresa sănătății umane, nicio mostră de ton nu a depășit standardele de sănătate pentru conținutul de mercur, a precizat studiul. Efectele asupra sănătății depind de cine mănâncă acest pește și cât de des. Femeile însărcinate și sugarii sunt deosebit de vulnerabili.