Grupurile de specii de animale dispar într-un ritm de 35 de ori mai mare decât media din cauza activității umane, potrivit cercetătorilor, care spun că aceasta este o dovadă în plus că a șasea extincție în masă din istoria Pământului este în curs de desfășurare și se accelerează.
Oamenii de știință care au analizat rata de dispariție a speciilor de animale strâns înrudite în ultimii 500 de ani au descoperit că, în absența oamenilor, ar fi fost nevoie de 18.000 de ani pentru ca acestea să dispară, iar rata de dispariție este în creștere.
Studiul, publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, a constatat că cel puțin 73 de genuri de vertebrate terestre, inclusiv 44 de genuri de păsări, 21 de genuri de mamifere, cinci genuri de amfibieni și trei genuri de reptile, au dispărut începând cu anul 1500, ca urmare a agriculturii, defrișărilor și urbanizării. Dacă tendințele ar fi urmat ratele medii de extincție de dinainte de impactul uman, ar fi fost de așteptat ca doar două să dispară, au estimat ei. Printre cele dispărute se numără păsările elefant din Madagascar, moa din Noua Zeelandă și Moho honeyeaters din Hawaii.
Din cauza distrugerii habitatelor, a crizei climatice și a comerțului ilegal cu animale sălbatice, se preconizează că pierderile se vor accelera în anii următori. În cel mai pesimist scenariu – ca toate grupurile de specii aflate în prezent pe cale de dispariție să dispară până la sfârșitul secolului – rata ar fi de 354 de ori mai mare decât media ultimului milion de ani.
„Ratele actuale de extincție generice sunt de 35 de ori mai mari decât ratele de fond preconizate care au prevalat în ultimul milion de ani în absența impactului uman”, se arată în studiu.
Noua cercetare se concentrează asupra „genurilor”, pluralul lui „genus”. Grupurile de specii sunt cunoscute sub denumirea de gen, clasificarea taxonomică aflată deasupra speciilor. De exemplu, caii și zebrele fac parte din același gen, la fel ca și câinii, lupii și coioții. Autorii se așteptau ca genurile să aibă o rată de dispariție mai mică decât speciile individuale. Ei au constatat că acestea sunt similare.
Cercetări anterioare pe baza înregistrărilor fosile au estimat că, înainte de impactul oamenilor, aproape unul din 10.000 de genuri ar fi dispărut în fiecare secol. Având în vedere că există aproximativ 5.400 de genuri de vertebrate cunoscute, cu excepția peștilor, ar fi de așteptat ca un gen să dispară la fiecare 250 de ani, dacă aceste rate s-ar menține, potrivit lucrării.
Ben Garrod, profesor de biologie evoluționistă și lucrător științific la Universitatea East Anglia, care nu a fost coautor, a declarat că studiul este un avertisment dur.
„Însuși cadrul la care aderă întreaga natură – inclusiv propria noastră specie – este în mare pericol. Având în vedere că ratele de extincție ale unei întregi game de specii și grupuri de specii sunt mult mai mari decât ne-am aștepta în mod obișnuit, este greu de înțeles de ce guvernele globale, companiile de top și publicul larg nu fac tot posibilul pentru a atenua această pierdere devastatoare”, a spus el.
„Extincția este ireversibilă”, a adăugat el. „Dintr-o perspectivă mai mult centrată pe om, este aproape imposibil de prezis care dintre aceste pierderi vor avea un impact semnificativ asupra propriei noastre specii. Este un pariu existențial la care ar trebui să ne gândim foarte bine înainte de a-l face”.