Un raport publicat de Convenția ONU privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, prezintă posibile soluții la problema zgomotului antropogen din oceane, care afectează viața marină, de la plancton la balenele uriașe.
În timp ce oceanul este plin de sunete și multe sunete naturale sunt foarte puternice, animalele sălbatice nu sunt adaptate la zgomotul antropogen. Animalele expuse la zgomot antropogen crescut pot avea pragul auditiv modificat temporar sau permanent, ceea ce le poate compromite capacitatea de a detecta pericolele și de a descoperi hrană. În plus, animalele pot fi strămutate din habitatele lor. În cele din urmă, zgomotul antropogen maschează sunetele naturale importante, cum ar fi strigătul unei femele sau sunetul produs de pradă sau de prădători.
Sursele de zgomot antropogen sunt diverse și includ sonarele militare și civile de mare putere, transportul maritim, studiile geofizice, activitățile de construcție, transmisia de date acustice și așa mai departe. Cele trei surse luate în considerare în raport sunt traficul naval, studiile seismice cu tunuri aeriene utilizate pentru cartografierea fundului mării și construcția de piloni la fundul mării pentru a susține parcurile eoliene și alte structuri.
Raportul demonstrează că zgomotul navelor a fost asociat cu o serie de efecte nocive asupra naturii, de la creșterea nivelului de stres la balenele din Atlanticul de Nord, care sunt pe cale de dispariție, până la reducerea calității larvelor de cod din Atlantic și dezorientarea bancurilor de ton roșu în timpul migrației acestora. Potrivit autorilor, zgomotul excesiv al oceanului este adesea cauzat de o proiectare deficitară a corpului navei sau a elicei, sau de o elice deteriorată sau murdară, ceea ce poate face ca o navă să funcționeze ineficient. Astfel de probleme pot fi rezolvate prin îmbunătățirea designului. O altă soluție propusă este pur și simplu încetinirea vitezei navei.
„Reducerea vitezei cu doar 10% poate atenua zgomotul cu 40%, reducând în același timp coliziunile fatale dintre balene și nave, precum și emisiile de gaze cu efect de seră, oxizi de azot, oxizi de sulf, carbon și diverse particule”, a declarat pentru publicația Mongabay Lindy Weilgart, autorul raportului, specialist în zgomot subacvatic la Universitatea Dalhousie din Canada.
Studiile seismice cu ajutorul tunurilor cu aer comprimat, care sunt adesea folosite de industria petrolieră și a gazelor pentru a cerceta fundul mării în căutarea resurselor, pot provoca, de asemenea, daune prin deplasarea balenelor și uciderea zooplanctonului la o distanță de până la 1,2 kilometri de tun, se arată în document. Au fost propuse sisteme de vibrații marine pentru a înlocui tunurile cu aer comprimat tradiționale, care ar produce un „semnal mai lung și mai silențios”, mai puțin dăunător pentru viața marină, dar la fel de eficient. Instalarea pilonilor forțează marsuinele din port să se deplaseze pe distanțe lungi, stresează midiile albastre și dorada și interferează cu înotul și comportamentul gregar al codului și al cambulei.