Cercetătorii au evaluat viteza cu care diferite specii de animale percep schimbările din mediul lor. Deținătorii recordului au fost creaturile zburătoare mici, cum ar fi muștele și libelulele în rândul insectelor și păsările zburătoare în rândul vertebratelor, precum și prădătorii marini. Stelele de mare sunt cele mai lente dintre speciile studiate.
Oamenii de știință de la Universitatea Națională Irlandeză din Galway au comparat pentru prima dată modul în care 100 de specii de animale, diferite ca mărime corporală, habitat și mod de viață, percep timpul. Percepția timpului este măsurată ca viteza cu care un organism poate capta și procesa schimbările care se produc în lumea din jur. Rezultatele studiului vor fi prezentate în cadrul unei reuniuni a Societății Ecologice Britanice din Edinburgh.
Analiza a folosit date colectate din numeroase experimente care măsoară percepția timpului prin sclipirea luminii. A fost înregistrată viteza cu care nervul optic trimitea informațiile către creier.
Cei care au doborât recordul pentru detectarea schimbărilor cu cea mai mare viteză au fost muștele și libelulele: vederea lor poate procesa schimbările cu o rată de 300 de hertzi, ceea ce înseamnă că le înregistrează de 300 de ori pe secundă. Prin comparație, oamenii percep lumea la o frecvență de numai 65 de hertzi. Dintre vertebrate, păsările din specia Pied Flycatcher au cei mai „rapizi” ochi, cu o rată de percepție de 146 hertzi. S-a constatat că ochii de somon „funcționează” la 96 hertzi, iar ochii de câine la 75 hertzi. Cei mai „lenți” ochi aparțin unei stele de mare, la doar 0,7 hertzi.
Percepția rapidă este utilă pentru speciile care se deplasează rapid și pentru cele care trebuie să urmărească traiectoria complexă a prăzii lor. În plus, percepția timpului este legată de rapiditatea cu care se poate schimba mediul înconjurător. Această descoperire ajută la o mai bună înțelegere a interacțiunilor prădător-pradă și chiar a motivelor pentru care poluarea prin lumină poate afecta unele specii mai mult decât altele.
Una dintre constatările neașteptate ale studiului a fost că mulți prădători tereștri au o percepție relativ lentă a timpului în comparație cu prădătorii acvatici. Oamenii de știință cred că această diferență se datorează faptului că, în mediile acvatice, prădătorii își pot ajusta în mod constant poziția corpului, în timp ce în mediile terestre animalele nu mai pot face ajustări odată ce au realizat saltul.
Percepția temporală rapidă este, de asemenea, solicitantă din punct de vedere energetic și limitată de rapiditatea cu care neuronii retinei se pot restarta. Animalele care nu au nevoie de o vedere rapidă folosesc această energie pentru alte nevoi, cum ar fi creșterea sau reproducerea.
Diferențele de percepție a timpului există și în cadrul aceleiași specii. Acest lucru este valabil chiar și pentru oameni: unele studii au demonstrat că portarii de fotbal văd schimbările cu o viteză mai mare decât oamenii normali și că cafeaua poate crește temporar frecvența de percepție.