În ultimii 5 ani, aproximativ 1300 de victime ale traficului de ființe umane au fost identificate oficial. Cercetările arată că numărul real ar fi de peste 20 de ori mai mare, iar copiii reprezintă 30% din persoanele traficate.
Specialiștii observă că deja sunt cazuri când copiii fostelor victime ajung să fie traficați și asta pentru că autoritățile nu le oferă reabilitare de lungă durată, iar victima este practic lăsată de una singură să-și găsească soluții. Un cerc vicios care poate fi depășit doar cu acțiuni bine focusare, care, deocamdată lipsesc.
Cum se descurcă victimele, dar și profesioniștii care încearcă să le ajute, aflăm de la cei trei invitați: Elena Botezatu, directoarea executivă a Centrului Internațional La Strada Moldova, Rodica Moraru-Chilimar, directoarea Centrului de Asistență și Protecție a victimelor și potențialelor victime ale traficului de ființe umane și Sergiu Russu, procuror-șef, Secția combaterea traficului de ființe umane a Procuraturii Generale.
Elena Botezatu: Traficul de ființe umane este una dintre cele mai grave încălcări ale drepturilor omului, care atentează atât la libertatea de circulație, cât și la libertatea de acțiune a persoanelor. Chiar și viața, și sănătatea lor. Aceasta este o infracțiune care a ajuns să fie incriminată în legislația Republicii Moldova odată cu ratificarea Convenției Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane și, de fapt, este o infracțiune prin care se încearcă a incrimina, a pedepsi acele acțiuni de recrutare, de transportare, de adăpostire a persoanelor, acțiuni care sunt săvârșite cu constrângere, cu amenințare, cu aplicarea violenței și neapărat în scop de exploatare, fie că e vorba de exploatare sexuală, exploatare prin muncă sau cerșit, precum și multe alte forme, care sunt prevăzute expres în legislația Republicii Moldova. Traficul de ființe umane sigur că e un fenomen care se regăsește și este des întâlnit și în Republica Moldova. Atunci când vorbim despre traficul de ființe umane în Republica Moldova, e important să ținem cont de faptul că suntem o țară de origine, mulți cetățeni de-ai noștri ajung să fie exploatați în alte state, precum sunt Federația Rusă, Turcia, Italia, precum și în multe alte țări din Europa. Și ajung în astfel de situații din cauză că sunt în căutarea unui loc de muncă, un loc care le-ar asigura niște salarii mai bune și o modalitate poate mai ușoară pentru unii de a face bani mulți într-o perioadă scurtă de timp. Din motiv că nu au posibilitatea să găsească asemenea oferte în Republica Moldova, ori ofertele pe care le găsesc le oferă unele salarii care nu acoperă necesitățile minime de bază ale acestor persoane ajung să accepte propuneri dubioase și ajung să fie exploatați în diverse scopuri în diferite țări.
Asta însă nu exclude traficul de ființe umane intern ori acele cazuri care se pot întâmpla în R. Moldova și tot mai des în ultima perioadă înregistrăm cazuri și asistăm, de fapt, în care tinere sau adulte ajung să fie exploatate sexual în Republica Moldova ori chiar bărbați în scopuri de muncă.
Cu DREPTul: Centrul de asistență și protecție a victimelor și potențialelor victime ale traficului de persoane este adăpost de criză și este instituție publică. Oferă cazare pe o perioadă de până la 45 de zile, cu posibilitatea de prelungire, pentru 34 de persoane simultan. În 2020, Centrul a găzduit 100 de beneficiari – cel mai mic număr din ultimii ani. Dna Moraru-Chilimar, care-s cele mai mari provocări cu care vă confruntați?
Rodica Moraru-Chilimar: Dacă reușim să schimbăm viața, cel puțin, unui copil sau unei femei, este un succes enorm pentru un an întreg și pentru o viață întreagă de om. Provocările sunt multe, ne confruntăm în fiecare zi cu ele și ele țin de foarte multe aspecte: cum s-o ajuți mai mult pe fosta victimă, cum să-i dai o șansă în viață și provocările noi le întâlnim absolut în toate sistemele – și în sistemul social, că victima are nevoie de o asistență de lungă durată, pe care noi nu putem să i-o oferim; în domeniul sănătății, că victima are nevoie și de o reabilitare medicală care, de fapt, pe hârtie există aspectul reglementat, dar realitatea este mult mai dură. Provocările țin și de aspectul legal, ceea ce ține de asistența unui avocat gratuit pentru victima noastră care, iarăși, pe hârtie există, dar în realitate este absolut cu totul diferit – și angajarea în câmpul muncii, și identificarea unei instituții educative pentru copil, dacă are copil, și foarte-foarte multe aspecte, pe care nu le putem soluționa și asta ne doare foarte mult. Ceea ce ține de termen scurt, de urgență, de criză suntem noi, cei care acoperim aspectul respectiv, atunci când victima a fost identificată, când ea a reușit să fugă de la traficant, când ea s-a reîntors în țară în cazul în care a fost traficată peste hotare. Sigur că noi intervenim, noi suntem acei specialiști care intrăm primii în contact cu victima respectivă și este o perioadă foarte complicată pentru victimă, dar și pentru noi, cei care lucrăm cu ea, pentru că de cele mai dese ori ea este derutată, ea nu știe cum a ajuns în așa situație, ea nu poate să-și dea seama, nu știe ce se va întâmpla pe viitor, nu știe ce o să se întâmple mâine cu ea.
Dacă e să vorbim de reabilitare de lungă durată, aici chiar avem o lacună mare, deci nu există la momentul actual în Republica Moldova astfel de servicii la care ar putea apela o victimă a traficului de ființe umane și care să-i ofere acea asistență de lungă durată pentru ca ea să poată totuși depăși criza prin care a trecut și să poată merge înainte.
Cu DREPTul: Care este riscul?
Rodica Moraru-Chilimar: Riscul este de a fi re-traficată, de a se întoarce înapoi, de a nu se identifica ca și personalitate. Fetele care au trecut prin serviciile centrului nostru acum 20 de ani, astăzi sunt mame și, cu regret, copiii lor tot au ajuns să fie victime ale traficului de ființe umane.”
Cu DREPTul: Și cum rupem acest lanț?
Rodica Moraru-Chilimar: Doar prin intervenții bine țintite care pe moment lipsesc. Cu regret, am întâlnit cazuri când fostă victimă a traficului de ființe umane a devenit și ea recrutoare și asta este o crimă oribilă, din punctul nostru de vedere, o crimă a sistemului, pentru că a impus-o, într-un fel, să caute soluții ilegale pentru a-și soluționa problemele proprii.
Cu DREPTul: Ce ține de copiii victime, care este specificul acestei categorii, dar și a muncii cu ei?
Rodica Moraru-Chilimar: Dacă vorbim despre copii-victime ale traficului de ființe umane, atunci vorbim despre fete care au vârsta de la 15, 16, 17 ani și aceste adolescente nimeresc în exploatare sexuală. Ce se întâmplă cel mai groaznic cu aceste minore este faptul că ele de foarte multe ori normalizează comportamentul sexualizat și ele nu se văd în alt comportament, și aici este mult mai complicat de a lucra cu ele. Ceea este specific absolut pentru toate victimele traficului de ființe umane, este aspectul de vulnerabilitate al lor, ele sunt foarte-foarte vulnerabile. Ele vin din familii sărace, din familii unde nu există un venit stabil, din familii numeroase și aspectul acesta este și povara, și ceea ce le împinge pe ele să cadă în plasa traficanților. Noi oferim tinerelor acea reabilitare psihologică în perioada de criză, dar asta durează nu atât de mult, nu atât cât ar avea nevoie; noi oferim asistență, reabilitare timp de o lună, în cazul în care este nevoie de a prelungi plasamentul, plasamentul se prelungește până la 3 luni, până la jumătate de an, în funcție de situație, în funcție de caz.
Reabilitarea psihologică pentru ca să aibă efect trebuie să fie de durată și victima trebuie să aibă acces la serviciile unui psiholog, indiferent de capacitatea ei de a achita aceste servicii. Ele trebuie să fie absolut gratuite și trebuie să acopere necesitățile victimei pe deplin. Ceea ce este acoperit de bugetul public, asta este ceea ce noi aici facem.
Cu DREPTul: În ce măsură necesitățile, resursele sunt asigurate, acoperite de stat versus donatori?
Rodica Moraru-Chilimar: Noi suntem o instituție publică, suntem finanțați sută la sută din partea bugetului de stat. Suplimentar, ceea ce este nevoie pentru victime, asta este deja intervenția donatorilor din aspectul proiectelor – multe aspecte medicale pe care nu putem să le acoperim, ceea ce ține de serviciile avocatului pe care nu putem să le acoperim. După ce iese din centrul nostru, mai departe este nevoie să-și identifice un loc de trai, ea nu are bani să-și închirieze un apartament, deci toate lucrurile acestea, deja ceea ce se întâmplă după, sunt foarte costisitoare și nu sunt acoperite astăzi de stat. În momentul în care fiecare profesionist care intră în contact cu victima nu va rămâne indiferent și va zice că asta este și treaba mea și trebuie să-mi fac meseria din plin, eu cred că din momentul acela victima noastră va avea o șansă în viață.
Cu DREPTul: Cum se explică că în ultimul an au fost asistate mai puține victime?
Rodica Moraru-Chilimar: Sunt mai multe aspecte care conduc la faptul că într-un an sunt mai multe victime asistate, în alt an sunt mai puține victime asistate, inclusiv pandemia de COVID și-a lăsat amprenta. Totodată, noi suntem instituția care oferim servicii victimei care a fost identificată, care a fost referită, dar aspectul de referire nu ține de noi și odată ce ea nu este identificată și referită, sigur că noi nu avem cu cine lucra. Deci, este un lanț întreg și noi suntem o parte a acestui lanț care la un moment dat poate nu lucrează bine. Pandemia a identificat foarte multe probleme în sistem, și nu vorbesc acum doar de victimele traficului de ființe umane, dar a arătat punctele slabe din toate sistemele. În timpul pandemiei, în centrul nostru a crescut numărul copiilor care au trecut prin abuz sexual. Cum se explică acest lucru? Copilul este limitat în a ieși undeva, pandemia i-a limitat libertatea și abuzatorul este în preajma copilului permanent.
Cu regret, a crescut simțitor numărul copiilor abuzați și de cele mai multe ori abuzatorii nu sunt persoane terțe, sunt persoane care se află în apropierea copilului. Și aici mă refer la concubinii cu care locuiesc mamele, tații biologici, bunicii.
Provocarea cea mai mare este că un copil abuzat are nevoie de o intervenție de foarte lungă durată pe care noi nu putem să i-o oferim, inclusiv de o intervenție psihologică și de o asistență. Copilul are nevoie de susținere din partea mamei, susținere din partea rudelor, care de multe ori –, da, am să verbalizez acest lucru – nu-l primește; avem situații când mamele îi spun direct copilului: „Nu te cred, el nu era în stare să facă așa ceva”. Și fetița este traumatizată, în primul rând, de faptul că a trecut printr-un abuz și a doua traumă este faptul că mama, persoana care trebuie să fie prima care s-o creadă, s-o înțeleagă, să-i întindă o mână de ajutor, o respinge. Asta este, de asemenea, o traumă pentru copil. Și iată lucrul cu aceste traume este o provocare foarte mare. În centrul nostru noi oferim toată asistența de care au nevoie, dar în exterior este mai puțină asistență și pentru un termen foarte limitat. Copilul ajunge aici la noi pentru o perioadă de plasament de urgență, care durează până la 45 de zile și în această perioadă autoritățile deja de la locul de trai al copilului trebuie să ia o decizie, ce se va întâmpla mai departe cu copilul – se va întoarce în familia biologică sau va fi identificat un alt tip de serviciu unde va merge copilul. Acești copii sunt acele persoane care ar putea ajunge să fie traficate. De multe ori psihologii care lucrează în centru au ascultat destăinuiri ale fetelor care au fost traficate, că ele în copilărie au fost abuzate.
Cu DREPTul: Ce trebuie de făcut încât să nu se ajungă la acest lucru?
Rodica Moraru-Chilimar: Să nu fim indiferenți, iată asta trebuie să facem, asta este foarte scurt spus, dar presupune foarte multe activități. După ce pleacă de la noi din centru, nu pot să spun că sunt reabilitate sută la sută, pentru că o lună, două, trei asta este doar o picătură mică, dar pentru ca să vorbim de reabilitare sută la sută trebuie să dureze ani de zile. Ani de zile! Și victimele noastre se confruntă cu fenomenul că sunt blamate în comunitate, căci se mai aude că au fost în exploatare sexuală și i se spune direct: „Tu ești o curvă”. Și atâta timp cât noi o să gândim din această perspectivă, noi o să avem foarte mult de lucru, încă mulți ani înainte.
Cu DREPTul: Dle procuror Sergiu Russu, țin să vă întreb și pe Dvs despre provocări, care sunt principalele din sistemul anti-trafic din ultimii ani, din perspectiva și specificul muncii Dvs. și a instituției pe care o reprezentați?
Sergiu Russu: Problema tuturor instituțiilor din Republica Moldova – fluctuația cadrelor – joacă și aici festa. O parte din oamenii care au cunoștințele necesare, au îndemânările necesare pentru a investiga astfel de infracțiuni pleacă, alții care vin necesită instruiri, în perioade scurte iarăși își schimbă jobul și locurile rămân vacante. O altă provocare este faptul că încă sunt multe aspecte neacoperite, multe aspecte ce țin chiar de legislație, legislația noastră este ajustată la anul 2010, la anul 2014, însă, între timp, tehnologiile și accesul la tehnologii s-au dezvoltat foarte mult, copiii care anterior aveau un acces redus la aceste dispozitive, la diferite aplicații în internet, în prezent sunt mai vulnerabili, iar aceasta implică o sumedenie de riscuri.
Legea nu a mers în pas cu tehnologiile, legea a rămas undeva în anul 2014, pe când tehnologiile au săvârșit un salt, astfel consider că în prezent urmează să trecem o etapă de ajustare și adaptare a legii penale, a legii procesual-penale, a altor acte normative care să acopere domeniul respectiv și să echilibreze realitatea cu normele.
Și o altă provocare este faptul că mulți justițiari nu percep suficient de clar pericolul fenomenului respectiv și privesc aceste forme de infracțiuni că adică s-au cules niște informații intime, cu caracter personal, ce este aici atât de nociv, omul nu a fost traumatizat fizic, nu are nici suferințe în ce privește starea sănătății. Și aici foarte mulți dau greș, deoarece, în opinia mea, impactul psihologic pe care poate să-l sufere o victimă-copil al unui abuz și exploatări sexuale, în special cu utilizarea tehnologiilor, îndeosebi atunci când, spre exemplu, toată școala cunoaște că fotografiile acestei victime sunt liber de accesat pe internet, este net superior chiar și acelorași leziuni corporale pe care poate să le suporte copilul.
Cu DREPTul: În ce măsură s-a schimbat atitudinea specialiștilor din domeniu față de victime, sunt aliații lor sau dimpotrivă?
Sergiu Russu: Ceea ce ține de atitudinea specialiștilor, deseori practicienii cumva acuză victimele că au nimerit în această situație: „Tu ai vrut să faci poza”, „Tu ai provocat situația”, „Tu ai transmis, tu nu te-ai gândit”. Aceasta este o abordare absolut greșită, o abordare care din start respinge victima ca să mai vină și să mai coopereze. Alteori am explicat situații când victimele se re-audiază, se re-traumatizează, această situație cel mai des se întâmplă în instanța de judecată când chiar dacă un magistrat audiază victimele în cadrul urmăririi penale sau este la judecătorul de instrucție o procedură prevăzută în articolul 101 din Codul de procedură penală, mulți magistrați optează pentru audierea victimei pe viu, ca să poată formula întrebări toate părțile. Deseori sunt acceptate aceste cereri ale apărării și astfel este re-traumatizată victima. În opinia mea, decât așa justiție, mai bine de trecut cu vederea în genere audierea și de condamnat sau de achitat persoana în baza probelor care există în dosar, fie o expertiză poate să mai rămână sau doar câteva mărturii directe. Magistrații și, uneori, și colegii uită de principiul constituit chiar în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului – interesul suprem al copilului în cadrul tuturor procedurilor, inclusiv procedurilor penale.
Copilul nu este o piesă, inclusiv piesă procesuală, copilul este, în primul rând copil, unde trebuie să-i asigurăm toate drepturile și să încercăm ca după traumele pe care le-a suferit, noi, dacă să nu diminuăm, cel puțin, să nu avansăm cu această traumă.
Cu DREPTul: Apărătorii drepturilor omului constată cu îngrijorare că deseori victimele traficului de ființe umane ajung peste o perioadă să devină ele însele traficante. Cum se explică acest fenomen?
Sergiu Russu: Iarăși sunt mai multe motive. Unul din motivele din care victimele ajung să devină traficante este influența traficantului, influența primului recrutor, când cumva determină victima ca să realizeze o parte a faptelor infracționale pe care le face el cu ideea că dacă vor apărea anumite investigații va fi pusă în prim-plan victima, și nu va cădea el sub prima lovitură. Este foarte greu de dispersat momentul când victima este exclusiv o victimă, momentul când victima în cadrul influenței traficantului acționează și în rol de, să-i spunem, recrutor, transportator sau persoană care cumva aplică violența și a treia situație, când deja victima ieșind de sub influența traficantului, să-i spunem, fosta victimă a traficului de ființe umane, când deja toate procedeele au trecut, neavând o consiliere și un suport de calitate vine în rolul de traficant. În situația când victima săvârșește infracțiunea sub influența traficantului sau când săvârșește infracțiunea în timp ce este exploatată, atunci ea este exonerată de răspundere sau, cel puțin, noi ne străduim întotdeauna să determinăm că da, în momentul X, perioada cuprinsă între data respectivă și data respectivă, ea era sub influența traficantului și a acționat la indicațiile lui. Și avem situații chiar în Federația Rusă când unele victime care erau exploatate în Federația Rusă, ca să poată pleca din locul unde erau exploatate, urmau să ademenească o altă victimă. În astfel de situații victimele erau scutite de pedeapsă, dar sunt alte situații când, de exemplu, traficantul deja era condamnat, victima pleca în țara de destinație, unde ea deja cunoștea anumite aspecte de activitate și începea să recruteze alte fete sau în alte situații recruta persoane și le exploata. Una din cele mai căutate traficante din Republica Moldova a fost anterior și victimă pe infracțiunea respectivă, în prezent are, pare-mi-se, mai mult de 30 de capete de acuzare.
Cu DREPTul: Cum s-a schimbat dinamica, lista statelor-țintă pentru traficanții de ființe umane?
Sergiu Russu: S-a redus ca țară de destinație doar numărul victimelor traficate în Federația Rusă. Ea a fost o țară de destinație clasică până în anul 2014, până când s-a liberalizat regimul de vize, după liberalizarea regimului tendința sau vectorul de deplasare a conaționalilor noștri atât din punctul de vedere al migrației, cât și din punctul de vedere al traseelor traficanților s-a direcționat spre statele Uniunii Europene. Cunoașteți prea bine, noi avem peste un milion de cetățeni peste hotare, în diferite destinații și printre mulțimea aceasta de oameni sunt și persoane care sunt ademenite și exploatate de către traficanți. În prezent, pe teritoriul țărilor membre ale Uniunii Europene cetățenii noștri nu au dreptul să muncească doar în baza actelor de identitate, urmează să-și legalizeze această muncă și procesul acesta de legalizare, și lipsa acestui drept sunt deseori utilizate de către traficanți la ademenire, la adăpostire și, ulterior, la exploatarea cetățenilor noștri.
Cu DREPTul: Ce impact au tehnologiile informaționale asupra traficului de ființe umane?
Sergiu Russu: Dacă anterior ca să fie persoanele recrutate, transportate pe teritoriul statelor de destinație traficanții veneau pe teritoriul Republicii Moldova, găseau victimele, le ademeneau, le recrutau, le aranjau transportarea și era necesară implicarea lor fizică, în prezent accesul la tehnologiile informaționale, și nu vorbesc de accesul traficanților, căci traficanții și la acele timpuri, în 2013-2014, aveau acces la internet, la rețelele de socializare, vorbesc despre accesul victimelor, adică pentru a fi conectat la rețeaua globală de internet nu trebuie să ai foarte mulți bani. Un telefon este foarte simplu de procurat și cu telefonul ai acces la internet și, respectiv, toți au acces la tine. Deci, accesul victimelor sau prezumatelor victime la tehnologiile informaționale a determinat oportunitatea traficanților să le contacteze la direct și peste hotare ulterior sistemele de plată pentru procurarea biletelor electronice încă au mai facilitat posibilitatea după recrutare de transportat victimele respective și deja pe teritoriul statelor de destinație este foarte ușor de controlat victimele iarăși cu ajutorul tuturor aplicațiilor care sunt la momentul actual disponibile.
Tehnologiile, în prezent, pe lângă faptul că facilitează, reușesc și să ascundă, adică procesul de depistare a infracțiunilor a devenit mai complicat, mai cu seamă când, de exemplu, poți să te prezinți în lumea digitală sub orice nume, sub orice fotografie și nimeni nu te găsește.
Cu DREPTul: Până nu demult se credea că femeile și copiii ajung preponderent victime ale traficului de ființe umane. În ce măsură această percepție oglindește realitatea?
Sergiu Russu: Profilul victimelor traficului de ființe umane pe departe nu sunt copii și femei, da, admitem și recunoaștem că sunt cele mai vulnerabile, iar exploatarea lor este cea mai severă, vorbesc despre exploatarea sexuală, dar foarte des victime ale traficului de ființe umane sunt bărbații, cu care e și mai complicat de dezvoltat o comunicare, bărbații ajung să muncească în diverse țări în condiții foarte nocive și, începând de la consecințele ce țin de sănătatea fizică și terminând cu situații când sunt nevoiți să doarmă pe sub poduri, să solicite ajutorul reprezentanțelor consulare ca să fie repatriați și multe altele. Adică bărbații în prezent au o cotă de 66% din totalitatea victimelor traficului de ființe umane din Republica Moldova. Deci, necesitatea de a fi prudenți ori de câte ori acceptăm un job, ori de câte ori plecăm spre o destinație oarecare să ne informăm referitor la termenul legal de ședere, contactul cu rudele cum s-ar putea de realizat în caz dacă este vreun semn de pericol și toate celelalte ar fi un sfat pe care l-aș expune pentru persoanele care mă ascultă.
Cu DREPTul: Pe finalul discuției, revin pentru concluzii la Elena Botezatu. Elena, Care sunt cele mai acute probleme sistemice sesizate de Dvs și de organizația pe care o reprezentați?
Elena Botezatu: Despre aceste probleme am semnalat de-a lungul anilor, în special în ultimii 3-4 ani, în care am constatat cazuri grave, cazuri în care nu s-au întreprins toate măsurile care ar fi putut să se întreprindă pentru a putea proteja victimele care au ajuns în situații de exploatare.
Situația respectivă indică despre un nivel redus de informare a societății, despre faptul că nu suntem o societate sensibilă la problemele comunității sau la cazurile de exploatare care se pot întâmpla în localitatea în care locuim sau în vecinătate.
Ne este frică să vorbim atunci când observăm anumite semnale îngrijorătoare, când observăm că o persoană ar fi în situație de risc sau pericol, mai ales dacă știm că făptuitorul sau persoana suspectă este cineva care are influență, este o persoană care are o funcție importantă, este o persoană care are o poziție recunoscută sau cu influență în comunitate, asta ne face să tăcem, să nu vorbim despre neregularitățile sau încălcările pe care le-am putea sesiza. Avem o capacitate redusă de a investiga proactiv – mă refer la organele de drept – aceste fapte de trafic de ființe umane. Investigarea proactivă ar presupune a depista aceste infracțiuni înainte de a primi plângerea de la victima propriu-zisă. Și deseori suntem în situația în care minorele sau adulții ajung să fie exploatați o perioadă destul de lungă de timp, luni, chiar ani în șir, până despre aceste cazuri ajung să afle organele de poliție. Cred că odată cu capacitarea acestor specialiști în rândul organelor de poliție am ajunge să avem o investigație mai promptă. O altă problemă este lipsa serviciilor de reabilitare, de asistență pe termen lung a victimelor, care poate avea consecințe negative pe termen lung.
Înțelegem faptul că, fără a acorda servicii de reabilitare și fără a acorda servicii pe termen lung, victimele ajung să normalizeze, victimele ajung, în unele cazuri, chiar să recruteze alte tinere sau alte minore în scopuri de exploatare și, respectiv, perpetuăm abuzul în societatea în care locuim.
După cum indică statistica, pentru 6 luni de exploatare, avem nevoie de minimum câțiva ani de reabilitare. Iar lipsa unor astfel de servicii practic creează impedimente grave în tot ceea ce numim noi asigurarea protecției corespunzătoare pentru victime.
Cu DREPTul: Cum de depășit această situație? Ce acțiuni ar trebui făcute în mod prioritar?
Elena Botezatu: Cred că este important să înțelegem că este nevoie de o schimbare strategică, este nevoie de acțiuni, prin care să pornim de la cel mai înalt nivel, de la nivelul politic, să ne asumăm anumite angajamente și să ne schimbăm abordarea față de acțiunile de prevenire și combatere a traficului de ființe umane. Ceea ce putem face la momentul de față, primul pas ar fi să aprobăm Planul de acțiuni privind implementarea strategiei de prevenire și combatere a traficului de ființe umane. Sigur că asta ar însemna un angajament asumat pe o perioadă de timp în care autoritățile vor trebui să implementeze acțiuni în acest domeniu. Un alt pas ar fi să asigurăm resurse financiare corespunzătoare, suficiente pentru a putea implementa acele angajamente pe care autoritățile și le asumă, iar în cazul în care nu pot fi acoperite aceste costuri din bugetele publice să existe o colaborare eficientă atât cu organizațiile neguvernamentale, cât și cu partenerii de dezvoltare. Un alt aspect important ține de coordonarea politicilor în acest domeniu, ori odată cu reformarea și cu restructurarea secretariatului permanent și cu numărul mai mic de persoane care coordonează aceste politici este evident faptul că nu există o capacitate suficientă. Respectiv, ceea ce ar trebui să facem în acest domeniu, sigur e că să revizuim modul în care este structurat și numărul persoanelor care sunt responsabile și care au mandat de a coordona politicile în domeniul traficului de ființe umane. Sigur că toate acestea nu pot să funcționeze eficient fără o capacitare a tuturor experților, specialiștilor, persoanelor implicate la diferite niveluri, iar pentru asta este necesară o informare continuă, o instruire continuă, e important să ținem cont de schimbările traficului de ființe umane, astfel încât acțiunile noastre să fie în același ritm cu schimbările pe care le atestăm în cazurile de trafic de ființe umane.Ceea ce putem face fiecare din noi, fiecare membru al comunității este să fim mai sensibili la nevoile persoanelor care au nevoie de ajutor, iar atunci când semnalăm despre unele încălcări sau unele probleme ale unei anumite persoane să semnalăm autoritățile competente.
O tendință pe care am remarcat-o în cazurile studiate de Centrul „La Strada” în ultimii ani e faptul că tot mai des se utilizează tehnologiile informaționale și de comunicare în recrutarea sau în exploatarea tinerilor, în mod special, și pentru prima dată am avut o sentință de condamnare pentru faptul de trafic de copii în scopuri sexuale comise exclusiv în mediul online.
Asta, pe de o parte, ne indică despre faptul că ar trebui să ne informăm mai bine și specialiștii ar trebui să fie instruiți despre modul în care aceste tehnologii sunt folosite în procesul de comitere a infracțiunii, totodată, asta ar trebui să ne facă să ne schimbăm un pic și modul de investigare, dar și acțiunile pe care le întreprindem pe fiecare cauză penală, pentru că acest specific nou al cazurilor inevitabil trebuie să ne facă și pe noi, specialiștii, să ne adaptăm măsurile pe care le întreprindem, astfel încât să putem fi cu un pas înaintea lor.