Într-o societate care se pretinde a fi incluzivă și echitabilă, există o categorie de persoane care se confruntă cu bariere invizibile și discriminare sistematică. Deși legislația și politicile publice promovează egalitatea de șanse și integrarea în câmpul muncii, realitatea pentru persoane cu dizabilități mintale este una crudă și nedreaptă. Căutarea și obținerea unui loc de muncă este plină de obstacole, iar dezvoltarea unei cariere – o muncă de Sisif. Piața muncii din Moldova este departe de a fi una incluzivă, iar prejudecățile sociale sunt adânci și tăcute. Dar și în această situație există angajatori care trec peste frici și prejudecăți și deschid ușa celor care au nevoie. Trei istorii ale unor oameni cu dizabilități mintale, alături de care ne-am aflat mai mult timp, arată două fațete ale aceleași lumi: cu obstacole, dar și cu soluții.
Trei oameni cu diagnostic psihiatric încearcă să își găsească un loc de muncă. Unul dintre ei, afectat de tulburări de memorie și oboseală rapidă, are nevoie de regim flexibil de muncă. Alta povestește că a fost descurajată de glumele și ironiile colegilor, care a făcut-o să se simtă respinsă. Ei întâmpină dificultăți în găsirea și menținerea unui loc de muncă din cauza simptomelor bolilor psihice.
Lupta unor oameni cu dizabilități mintale spre muncă
Victoria este felcer laborantă cu experiență de peste 12 ani în vânzări și domeniul medical. În urma unor dereglări hormonale, care au dus la schizofrenie paranoidală, hipertensiune și obezitate, Victoria și-a pierdut locul de muncă. Lucrează încet, însă afirmă că-și îndeplinește sarcinile de muncă.
Eugen a absolvit liceul de profil tehnologic pentru copii cu vedere slabă. Problemele de vedere și oboseala accentuată la efort fizic i-au îngreunat menținerea locului de muncă de hamal. Pe Eugen l-am întâlnit la Direcția generală ocuparea forței de muncă mun. Chișinău, unde a venit să-și caute un nou loc de muncă. El adoră grădinăritul, în special creșterea florilor. Eugen are nevoie de lucru cu multe pauze pentru odihnă și alimentație.
Nico e fost salvamar și muncitor în construcții. A descoperit la vârsta adultă că are schizofrenie paranoidă afecțiune care-i provoacă oboseală mentală, dificultăți de concentrare și panică în fața sarcinilor noi. Nico vorbește câteva limbi străine și scrie versuri. În ultimii ani a lucrat într-un mediu adaptat persoanelor cu boli psihice, unde s-a simțit acceptat, dar reducerea de personal de la ICS „Psinclusiune” SRL l-a lăsat fără loc de muncă. Are nevoie de un program flexibil, liniște și multe pauze.
ICS „Psinclusiune” SRL și ÎSI „Floare de Cireș” SRL sunt două întreprinderi sociale din Republica Moldova, care angajează persoane cu deficiențe mintale. Teoretic, fiecare firmă și instituție publică din Republica Moldova, care are cel puțin 20 de angajați în total, ar trebui să aibă minim 5% dintre salariații săi persoane cu dizabilități, potrivit Legii nr. 60 din 2012.
Capabili în felul lor
Într-o bucătărie mică din satul Răzeni, r-l Ialoveni, dar plină de viață, Larisa Platon, bucătarul șef gătește alături de o echipă specială: tineri cu dizabilități. Îi ghidează cu răbdare, le oferă sprijin psihologic și îi învață pas cu pas cum se pregătesc bucatele pentru cei mai vulnerabili din localitate. La un colț de masă, cineva taie ceapă, altcineva curăță morcovii. Într-o cămăruță doi bărbați curăță cartofii. Două femei frământă pâinea, iar la aragaz lucrează cei cu vederea mai bună. Atmosfera e caldă cu mirosuri îmbietoare și se simte ceva rar: încredere și devotament.
Foarte puțini angajatori se încumetă să ofere o șansă persoanelor cu dizabilități mintale, însă aici, fiecare zi dovedește că merită. „Floare de Cireș” este una dintre ei. La Cantina de ajutor social din Răzeni, condusă de Aliona Malîșenco, patru zile pe săptămână, bucătăria produce prânzuri (felul întâi și felul doi) pentru bătrânii singuri, familiile cu mulți copii și persoanele cu nevoi speciale din Răzeni și Cigîrleni, sate din r-l Ialoveni. În total, în fiecare zi, 100 de beneficiari mănâncă o masă caldă. Persoanele cu nevoi speciale gătesc, dar și livrează mâncarea la domiciliu, fiind singurii care intră în gospodăriile beneficiarilor.
De când are un loc de muncă, nu mai depinde de nimeni. Salariul i-a adus nu doar bani, ci și libertate. Pentru o femeie cu dizabilități, primul salariu a însemnat mai mult decât o sumă de bani în cont. A fost primul pas spre independența financiară – și, odată cu ea, spre libertatea personală. Astăzi își plătește singură cheltuielile, își face planuri fără să ceară voie și privește lumea cu mai multă încredere. „Avem banul nostru. Nu mai depind de nimeni. Cum îl fac, așa îl am. Cheltui pentru reparație în casă și condiții decente de trai”, spune Natalia, bucătar la „Floare de Cireș”.
„Prin instruire și suport, devin angajați productivi”
Sergiu Gurău, directorul executiv al Asociației Obștești „Eco-Răzeni”, povestește despre crearea oportunităților pentru tinerii cu dizabilități din Răzeni și combaterea sărăciei prin incluziune socială. Gurău s-a inspirat de la austrieci, iar în 2012 a fondat una dintre primele întreprinderi sociale din Republica Moldova. „Am vrut să demonstrăm că persoanele cu dizabilități nu sunt o povară, ci o resursă valoroasă pentru comunitate și economie. Prin muncă, ei devin mai independenți, mai responsabili și mai încrezători în forțele proprii”, spune Sergiu Gurău. Deceizia sa a fost îndrăzneață, cu riscuri economice și sociale, ținând cont de prejudecățile și discriminarea din societate. Sergiu Gurău spune că la începutul anilor 2010 a identificat circa 40 de persoane cu diverse dizabilități, dintre care doar una lucra și 20% dintre acestea absolviseră școala generală. Prin implicarea acestora în muncă, au demonstrat că persoanele cu dizabilități sunt resurse valoroase, nu povară.
Combaterea miturilor și suportul statului
Unul dintre cele mai răspândite mituri e că persoanele cu dizabilități au capacități de muncă limitate. Sergiu Gurău susține că acest mit este parțial adevărat, însă prin instruire și suport, tinerii pot fi productivi. Plus, statul oferă subvenții angajatorilor pentru pregătirea, adaptarea și integrarea profesională a persoanelor cu nevoi speciale, în baza Legii nr. 60. Alt mit e legat de calitatea produselor și a serviciilor prestate. „Noi am demonstrat 100% că e mit. Angajații noștrii sunt responsabili, atât la bucătărie, cât și la prestarea serviciilor de catering”, dezminte Sergiu Gurău.
Alt mit sau abordare greșită a angajatorului e că persoanele cu dizabilități trebuie lăsate în grija exclusivă a statului. În opinia lui Sergiu Gurău, companiile pot și trebuie să contribuie activ la incluziunea socială a persoanelor cu nevoi speciale. Eco-Răzeni a crescut numărul angajaților până la 51 de persoane, dintre care 31 sunt tineri cu diverse dizabilități. Angajatorii primesc subvenții de la stat pentru salarii și pentru adaptarea locurilor de muncă. Pe lângă aceste subvenții, firmelor le sunt compensate parțial contribuțiile sociale. Asociația „Eco-Răzeni” a primit subvenții de până la 75% din salariul anagajaților cu dizabilități pentru primele șase luni. Această măsură se accesează prin programul gestionat de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM). Altă măsură de care benecifiază în prezent Eco-Răzeni e cea promovată de Serviciul Fiscal de Stat. „O dată în trimestru, SFS ne returnează 50% din impozitele și taxele achitate pentru angajații cu dizabilități. Astfel ne permitem să le menținem nivelul de salarizare a acestor angajați. Este o înlesnire permanentă oferită de SFS, pe perioadă nedeterminată, atâta timp cât persoanele cu dizabilități sunt angajate la întreprindere”, povestește Sergiu Gurău.
„Subvenții sunt, dar lipsește curajul angajatorilor”
Statul oferă facilități pentru angajatori și reduceri fiscale. Totuși, cea mai mare barieră rămâne stigmatul social. „Subvențiile sunt generoase, dar cel mai greu rămâne să schimbăm percepția angajatorilor și colegilor”, afirmă Arcadie Astrahan, directorul ICS „Psinclusiune” SRL, unde lucrează persoane cu dizabilități în contabilitate, munci auxiliare. Aceștia au program flexibil și locuri de muncă adaptate după nevoile fiecăruia. „Dizabilitatea mentală nu este o boală, ci rezultatul unei interacțiuni între deficiențe și bariere sociale”, explicația simplă a Dr. Arcadie Astrahan, psihoterapeut și director de programe la Centrul de Sănătate Mentală Botanica. El subliniază că schimbarea percepției societății este mai importantă decât tratamentul în sine. În ceea ce privește concedierea, opinia lui Arcadia Strahan este fermă: „Dizabilitatea nu poate fi niciodată motiv pentru concediere; responsabilitatea și respectul față de muncă sunt aceleași ca pentru orice angajat”.
Pentru tinerii care își găsesc un loc de muncă, efectul este profund. Munca le aduce independență financiară și le redă sentimentul de utilitate. „Incluziunea nu e caritate, e normalitate. Persoanele cu dizabilități au nevoie de șanse reale și de încredere”, este mesajul transmis de psihoterapeutul Arcadie Astrahan.
„Mai mult decât un loc de muncă” este un Ghid pentru angajatori privind angajarea persoanelor cu dizabilități, elaborat cu scopul de a promova și de a crește conștientizarea incluziunii sociale pe piața muncii din Republica Moldova.
Cum se ratează integrarea persoanelor cu dizabilități
Angajatorii pot beneficia de stimulente financiare. „Aceștia pot primi până la 80% din salariul de bază al angajatului, timp de șase luni, dar nu mai mult de 50% din salariul mediu pe economie, și până la 75% din costurile de adaptare a locului de muncă”, precizează Mariana Scutelnic, șefa Direcției Generale Ocuparea Forței de Muncă din mun. Chișinău. Programele de formare a acestora sunt acoperite integral de stat. „Cei care creează sau adaptează locuri de muncă pentru persoane cu dizabilități pot primi compensarea a 50% din costuri în cazul dizabilităților medii și 75% în cazul celor accentuate sau severe, cu un plafon de 10 salarii medii pe economie”, adaugă șefa Direcției Ocuparea Forței de Muncă din Chișinău.
Trigger: durerea ascunsă sau rana care vorbește
Nadejda Gogu, psiholog clinician, explică faptul că persoanele cu dizabilități mintale pot munci eficient dacă beneficiază de sprijin și de un mediu incluziv. Psihologul Gogu subliniază că persoanele cu tulburări mintale pot munci eficient dacă beneficiază de sprijin și un mediu incluziv, iar munca devine pentru ele o formă de terapie, le aduce sens și demnitate. Cele mai dese tulburări psihice sunt din spectrul anxios, obsesiv-compulsiv, borderline, narcisist, schizotipală. Tulburările psihosociale nu anulează abilitățile individului, însă pot avea blocaje în adaptare.
„Aceste tulburări sunt ca niște blocaje sau niște situații care nu pot fi depășite, iar din această cauză persoana fie evită, fie nu mai vrea să vină la muncă. Acestea sunt capabile să muncească. Ele au nevoie de suport, înțelegere și acceptare. Au nevoie de un mediu incluziv care înseamnă să scoți trigger-ii care provoacă blocaje și să oferi suport acolo unde este nevoie”, spune Nadejda Gogu.
Trigger-ul este un impuls care declanșează stări de panică, anxietate sau retrăire a traumelor atunci când se confruntă cu situații tensionate la locul de muncă: ironii, glume nepotrivite, presiune excesivă ori lipsa de înțelegere din partea șefilor și/sau colegilor. „Un trigger poate să pară un lucru mic pentru ceilalți, dar pentru o persoană vulnerabilă el poate reactiva o traumă și bloca procesul de integrare”, a explicat Gogu. Psihologul clinician dezminte „miturile precum că persoanele cu tulburări psihice sunt bizare, malefice sau periculoase trebuie anulate. Nu au fundament științific”. Nadeja Gogu subliniază că angajatorul și echipele din companie trebuie instruite ca să recunoască aceste impulsuri și să creeze un mediu în care persoanele cu dizabilități mintale să se simtă acceptate și protejate.
Doar 229 angajări în 2024, din peste 800 de șomeri înregistrați
ANOFM gestionează programe de plasare în muncă, subvenționarea locurilor de muncă și sprijin pentru adaptarea acestora. ANOFM cunoaște gradul de dizabilitate (mediu, accentuat sau sever), dar nu colectează informații despre tipul dizabilității, ceea ce face imposibilă o statistică exactă privind angajarea persoanelor cu dizabilități mintale și domeniile în care activează acestea. Nici a companiilor care angajează persoane cu dizabilități mintale. În 2024 au fost înregistrați ca șomeri 822 de persoane cu diverse grade de dizabilitate, însă doar 229 au reușit să se angajeze, inclusiv 83 de oameni s-au angajat prin programe de subvenționare.
Cheltuielile bugetare pentru integrarea profesională a persoanelor cu dizabilități au scăzut de la peste 10,5 milioane lei în 2023 la aproximativ 7,1 milioane lei în 2024. Banii au fost direcționați către subvenționarea locurilor de muncă și adaptarea acestora, conform informațiilor furnizate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova. Însă Ministerul Muncii și Protecției Sociale precizează că „bugetul nu prevede o linie separată pentru persoane cu dizabilități mintale, fiind gestionat pentru toate categoriile social vulnerabile”.
Legea nr. 60 din 2012, care garantează incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, rămâne greu de aplicat, în ciuda obligației angajatorilor cu peste 20 de salariați de a rezerva 5% din locuri pentru această categorie. Realitatea arată că puțini angajatori se conformează. Aplicarea legislației întâmpină obstacole din cauza monitorizării insuficiente și a dificultăților de implementare la nivel de instituții.
Legea nr. 60 din 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități a fost adoptată ca urmare a ratificării Convenției ONU și are drept scop integrarea acestor persoane în toate domeniile vieții sociale – educație, sănătate, muncă, transport sau acces la informație – în condiții de egalitate și fără discriminare.
Unde se blochează angajarea celor vulnerabili
Lipsa încrederii în instituții și teama de a fi respinși de societate sunt principalele provocări cu care se confruntă persoanele cu dizabilități mintale. Aceștia au nevoie de orientare în carieră și de o cultură organizațională necesară pentru a fi integrați în colectiv, aflăm de la Olga Guriuc, specialist principal la Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă din Chișinău. La ANOFM aceste persoane sunt informate despre piața muncii, li se fac teste de autocunoaștere și consiliere adaptată fiecăruia. „Persoanele cu dizabilități trebuie tratate individual, cu atenție și răbdare, pentru a le descoperi nevoile și a le ghida corect pe piața muncii. Este important să sensibilizăm angajatorii să perceapă persoanele cu dizabilități din altă perspectivă și să le ofere oportunitatea de a-și demonstra potențialul”, zice Olga Guriuc.
La rândul lor, angajatorii se tem adesea de instabilitate emoțională, comportamente imprevizibile sau neînțelese. Angajatorii sunt rezervați în a lua la muncă o persoană cu dizabilități din cauza stereotipurilor din societate („persoanele cu dizabilități nu trebuie/nu pot munci”), au frică să nu încalce legislația, dacă angajează o persoană cu dizabilități, nu doresc să-și asume costuri suplimentare pentru productivitatea de muncă scăzută/adaptarea locului de muncă. În 2016, persoanele cu dizabilități au fost angajate preponderent de agenții economici cu proprietate privată (48%). Angajatorii din domeniul public (întreprinderile de stat și cele municipale) au angajat 35% din persoanele cu dizabilități, conform Studiului „Analiza Pieței Muncii din Republica Moldova din Perspectiva Incluziunii Persoanelor cu Dizabilități”.
Sunt angajate doar 17,5% dintre persoanele cu dizabilități, inclusiv cele cu tulburări mintale și de comportament, conform datelor prezentate de Biroul Național de Statistică (BNS). Bărbații cu dizabilități au o rată de angajare de 18,5%, iar femeile – 16,2%. În mediul urban sunt 23,2%, iar în cel rural – 14,6%.
Autoare: Natalia Munteanu și Eugenia Ciochină
Aceste materiale a fost realizate în cadrul proiectului ,,Susținem mass media independentă și publicarea conținutului de calitate în Republica Moldova”, implementat de către ERIM (IREX Europe) în parteneriat cu Proiectul Media „Cu Sens” și finanțat de Uniunea Europeană. Conținutul acestora este responsabilitatea autorilor și nu reflectă neapărat poziția Uniunii Europene.