Zgomotul produs de traficul rutier, avioane, nave maritime și echipamente industriale afectează nu doar sănătatea oamenilor, ci și viața animalelor sălbatice. Un amplu studiu internațional arată că poluarea fonică provocată de activitățile umane modifică fiziologia, dezvoltarea și comportamentul a opt din zece specii de animale analizate. Efectele au fost identificate în ecosisteme terestre și acvatice de pe toate cele șase continente.
Cercetarea a fost realizată de biologii Hansjörg Kunc și Ruwen Schmidt, de la Universitatea Queen’s din Belfast, care au analizat rezultatele a 214 studii experimentale, desfășurate pe 177 de specii de animale. Rezultatele au fost publicate la 5 noiembrie 2026, în revista științifică Science, sub titlul „Echoes of the Anthropocene: Noise pollution as a global threat” („Ecourile Antropocenului: poluarea fonică, o amenințare globală”).
Spre deosebire de cercetările anterioare, axate în special pe reacția anumitor animale la sunete, noua analiză a urmărit efectele zgomotului la mai multe niveluri biologice, de la modificările fiziologice ale indivizilor până la influența asupra populațiilor și relațiilor dintre diferite specii.
Efectele zgomotului depășesc perturbarea comunicării dintre animale. Potrivit cercetătorilor, poluarea fonică poate provoca creșterea nivelului hormonilor de stres, apariția stresului celular și modificări ale dezvoltării fizice la animalele tinere.
De asemenea, zgomotul influențează comportamentul animalelor, schimbând modul în care acestea comunică, se hrănesc, se deplasează sau reacționează la pericole. Aceste modificări pot afecta reproducerea, capacitatea de adaptare și supraviețuirea speciilor. În unele cazuri, cercetătorii au identificat inclusiv efecte asupra activității genelor, ceea ce demonstrează că poluarea fonică poate influența procese biologice interne.
Un exemplu relevant îl reprezintă relația dintre prădători și pradă. În condiții de zgomot, prădătorii au fost nevoiți să depună de 2,5 ori mai mult efort pentru a vâna, în timp ce numărul prăzilor capturate a scăzut cu aproximativ 25%. În același timp, animalele-victimă au devenit mai vigilente, reacționând mai frecvent la posibilele amenințări.
Cercetătorii au identificat și situații în care zgomotul pătrunde în vizuini și alte adăposturi naturale, determinând animalele să-și părăsească locurile de refugiu. Odată ajunse în spații deschise, acestea devin mai vulnerabile în fața prădătorilor. Astfel, un loc care ar trebui să le ofere protecție își pierde această funcție din cauza poluării fonice.
Dezechilibrele pot afecta întregi comunități de animale. În timp ce unele specii sunt dezavantajate de zgomot, altele pot obține avantaje, ceea ce riscă să perturbe relațiile trofice și să modifice treptat structura ecosistemelor.
Autorii studiului consideră că poluarea fonică trebuie recunoscută drept un factor distinct al schimbărilor ecologice globale. Efectele sale sunt prezente într-o varietate de habitate, de la ecosistemele terestre la râuri, lacuri și mediul marin.
Printre soluțiile propuse de oamenii de știință se numără crearea unor zone cu nivel redus de zgomot, denumite refugii acustice. Aceste spații ar permite animalelor să se hrănească, să se reproducă și să interacționeze fără expunerea permanentă la sunetele generate de activitățile umane.
Studiul atrage atenția că protejarea biodiversității presupune nu doar conservarea habitatelor și reducerea poluării chimice, ci și luarea în considerare a zgomotului ca factor de presiune asupra mediului natural.
