Aproximativ un sfert dintre centrele de date din întreaga lume sunt situate în regiuni în care cererea de apă depășește resursele disponibile cel puțin o lună pe an. Mai mult, 41% dintre aceste infrastructuri digitale se află în zone în care alimentarea municipală cu apă, inclusiv consumul populației, reprezintă principalul sector de utilizare a resurselor de apă. Concluziile aparțin unui studiu publicat în revista științifică Environmental Science & Technology.
Cercetătorii au analizat amplasarea a 9.347 de centre de date cunoscute la nivel mondial, comparând localizarea acestora cu disponibilitatea resurselor de apă și necesitățile altor sectoare economice. Rezultatele arată că 2.315 centre, reprezentând aproximativ 25% din total, se confruntă cu un deficit sezonier sau de durată mai mare. În cazul a 523 de centre, lipsa apei persistă cel puțin nouă luni pe an.
Una dintre principalele cauze ale presiunii asupra resurselor hidrice este răcirea echipamentelor informatice. Numeroase centre de date utilizează sisteme de răcire prin evaporare, care necesită cantități importante de apă dulce. Spre deosebire de energia electrică, ce poate fi transportată prin rețele pe distanțe mari, apa necesară funcționării acestor infrastructuri trebuie, de regulă, asigurată din sursele locale.
Studiul mai arată că 41% dintre centrele analizate sunt amplasate în regiuni în care sectorul municipal reprezintă principalul consumator de apă. Alte 28% se află în zone unde cea mai mare parte a resurselor hidrice este utilizată pentru agricultura irigată. Deși acest lucru nu înseamnă că toate centrele respective se confruntă deja cu lipsa apei, activitatea lor poate accentua presiunea asupra surselor locale de alimentare.
Perspectivele climatice ridică noi semne de îngrijorare. Potrivit modelărilor realizate de cercetători, în cazul unei încălziri globale de 3 grade Celsius peste nivelul preindustrial, ponderea centrelor de date situate în regiuni afectate de deficitul de apă ar putea crește până la 33% în următorii zece ani.
Autorii precizează că cercetarea evaluează vulnerabilitatea teritoriilor în care sunt amplasate centrele de date, nu consumul efectiv de apă al fiecărei infrastructuri, deoarece datele comparabile privind captarea apei de către aceste obiective sunt încă insuficiente.
Printre soluțiile propuse se numără utilizarea apelor uzate tratate și a apei marine, precum și modernizarea sistemelor de răcire pentru reducerea consumului de apă dulce. Totodată, cercetătorii recomandă ca planificarea și construirea noilor centre de date să țină cont de disponibilitatea resurselor hidrice locale și de necesitățile celorlalți consumatori.
Studiul atrage atenția asupra unei provocări tot mai importante: dezvoltarea infrastructurii digitale și a inteligenței artificiale trebuie să fie corelată cu gestionarea durabilă a resurselor naturale, în special a apei.
