Organizația Meteorologică Mondială (OMM) avertizează că resursele de apă dulce de pe uscat continuă să se reducă, ghețarii pierd masă, iar debitele râurilor se abat tot mai frecvent de la valorile normale. În același timp, ciclul apei devine mai variabil și mai greu de anticipat, alternând perioadele de secetă cu episoade de inundații.
Potrivit raportului anual al OMM privind starea resurselor globale de apă pentru anul 2025, anul trecut s-a numărat printre cei mai secetoși ani pentru debitele râurilor din ultimii 35 de ani de observații.
Datele arată că debitul râurilor a fost sub valorile normale pe aproximativ 36% din suprafața bazinelor hidrografice ale lumii. Totodată, pentru al șaptelea an consecutiv, ponderea bazinelor cu un regim normal al debitelor s-a menținut mult sub media perioadei 1991–2020.
În 2025, doar aproximativ 34–38% dintre bazinele hidrografice au înregistrat debite considerate normale, comparativ cu media de aproximativ 46% pentru perioada de referință.
Rezervele de apă de pe uscat sunt în scădere
Un alt indicator important urmărit de OMM este cantitatea totală de apă stocată pe uscat. Aceasta include apele subterane, apa din sol, râuri și lacuri, apa stocată în vegetație, precum și zăpada și gheața.
Datele satelitare indică o scădere constantă a rezervelor de apă terestră începând din perioada 2014–2016. În 2025, aproximativ 42% din suprafața uscatului a înregistrat rezerve de apă sub valorile normale.
O atenție deosebită este acordată apelor subterane, care reprezintă una dintre principalele rezerve de apă dulce pentru populație, agricultură și ecosisteme.
În 2025, aproape două treimi dintre puțurile monitorizate au prezentat valori diferite de norma istorică. În numeroase regiuni, evoluția a indicat o tendință spre deficit de apă subterană.
Niveluri persistent scăzute ale apelor subterane au fost observate în anumite zone din Europa, America de Nord și de Sud, Orientul Mijlociu, India, sudul Africii și Australia.
Ghețarii continuă să piardă masă
Și situația ghețarilor rămâne îngrijorătoare. 2025 a fost al patrulea an consecutiv în care toate principalele regiuni glaciare ale lumii au înregistrat pierderi nete de masă.
În anul hidrologic analizat, ghețarii au pierdut aproximativ 408 ±132 gigatone de apă. Această pierdere a contribuit la creșterea nivelului global al mării cu aproximativ 1,1 ±0,4 milimetri.
În perioada 2023–2025, pierderea cumulată de masă a ghețarilor a ajuns la aproximativ 1.400 de gigatone de apă – o cantitate comparabilă cu volumul de apă din aproximativ 560 de milioane de piscine olimpice.
Ghețarii și stratul sezonier de zăpadă reprezintă importante rezerve naturale de apă. Reducerea lor poate diminua capacitatea regiunilor afectate de a face față perioadelor secetoase și poate avea consecințe asupra alimentării cu apă, agriculturii și producerii energiei.
Mai multe secete și inundații, cu mai puțin timp pentru recuperare
OMM subliniază că schimbările observate nu înseamnă pur și simplu că planeta devine treptat mai uscată.
Problema este și creșterea variabilității ciclului hidrologic. Unele regiuni se confruntă cu lipsa apei, în timp ce altele sunt afectate de cantități excesive de apă.
În fiecare dintre ultimii cinci ani, serviciile meteorologice și hidrologice naționale au raportat atât inundații record, cât și perioade severe de secetă. În anumite regiuni, intervalul dintre două fenomene extreme a fost foarte scurt, ceea ce a redus timpul disponibil pentru refacerea rezervelor de apă și a ecosistemelor.
Asia și Africa, cele mai afectate de extremele hidrologice
Cele mai grave consecințe ale fenomenelor hidrologice extreme din ultimii cinci ani au fost înregistrate în Asia și Africa.
Împreună, cele două continente au concentrat cel puțin jumătate dintre fenomenele extreme asociate apei raportate la nivel global și peste 80% dintre decesele atribuite acestor evenimente.
În același timp, tocmai în Asia și Africa există încă lacune importante în sistemele de monitorizare hidrologică. Lipsa datelor suficiente îngreunează evaluarea exactă a amplorii și ritmului schimbărilor produse în resursele de apă.
Apa dulce – o rezervă strategică pentru viitor
OMM consideră apele subterane, ghețarii și stratul sezonier de zăpadă drept un fel de „rezervă naturală” care permite oamenilor și ecosistemelor să facă față perioadelor de secetă.
Reducerea treptată a acestor rezerve înseamnă diminuarea capacității naturale de adaptare la perioadele cu deficit de apă.
Prin urmare, schimbările actuale ale ciclului hidrologic nu reprezintă doar un indicator al modificărilor climatice. Ele pot avea implicații directe asupra securității apei, agriculturii, producției de energie, ecosistemelor și dezvoltării durabile.
Datele pentru 2025 confirmă astfel că gestionarea resurselor de apă și consolidarea sistemelor de monitorizare și avertizare timpurie devin tot mai importante într-o lume în care extremele hidrologice apar mai frecvent și într-o succesiune tot mai dificil de anticipat.
