În ultimele decenii, erbivorele domestice au înlocuit tot mai mult animalele sălbatice în ecosistemele din întreaga lume. Acest lucru duce la schimbări profunde ale condițiilor de sol, vegetație și biodiversitate.
Un studiu pe termen lung efectuat în Valea Spiti din Himalaya a constatat că astfel de schimbări au un impact semnificativ asupra abundenței artropodelor terestre, de la păianjeni la vectori de boli precum căpușe, titrează phys.org.
În zonele în care pășunatul animalelor este activă, oamenii de știință au înregistrat o reducere semnificativă a numărului de păianjeni – prădători naturali care reglează populațiile de insecte. În același timp, numărul de lăcuste, căpușe și alți posibili vectori de infecție a crescut considerabil.
„Păianjenii îndeplinesc un rol ecologic important, asemănător prădătorilor de vârf, cum ar fi leii sau lupii. Scăderea lor ar putea duce la o creștere necontrolată a numărului de insecte erbivore și, în cele din urmă, la schimbări majore în ecosistem”, explică Sumanta Bagchi, profesor asistent la Centrul de Științe ale Mediului de la Institutul Indian de Științe și autor principal al studiului publicat în revista Ecological Applications.
O echipă de oameni de știință a petrecut 15 ani studiind efectele înlocuirii erbivorelor sălbatice native, cum ar fi iacii și caprele de munte, cu animale domestice. Cercetătorii au analizat peste 25.000 de artropode din 88 de taxoni diferiți și au identificat modele care leagă abundența lor de speciile de animale de pășunat.
„Erbivorele sălbatice au locuit cândva cea mai mare parte a suprafeței pământului. Acum au fost restrânse în rezervații separate, iar animalele domestice domină în majoritatea zonelor”, notează Bagchi.
S-a dovedit că înlocuirea speciilor indigene cu vite și oi perturbă echilibrul ecosistemului. Dispariția ierbivorelor sălbatice duce la modificări ale structurii vegetației, umidității solului și alți factori de care depind artropodele.
O descoperire alarmantă a fost creșterea dramatică a populațiilor de căpușe, care transmit boli precum boala Lyme. Oamenii de știință estimează că peste 80% dintre bovine din întreaga lume poartă căpușe, care reprezintă o amenințare nu numai pentru animale, ci și pentru oameni.
„Rezultatele noastre evidențiază necesitatea reconsiderării strategiilor de pășunat, în special în regiunile cu risc crescut de boli zoonotice”, spune Pronoy Baidya, unul dintre autorii studiului.
Cercetătorii propun măsuri pentru refacerea populațiilor de ierbivore locale, precum și pentru consolidarea monitorizării bolilor în zonele de contact dintre animalele sălbatice și cele domestice. În plus, este important să se dezvolte politici eficiente de mediu pentru conservarea ecosistemelor și gestionarea durabilă a pășunilor.
„Sperăm că cercetarea noastră va servi drept argument pentru decizii de gestionare a terenurilor sănătoase din punct de vedere ecologic”, conchide Pronoy Baidya.