Zilele trecute, la Sharm el-Sheikh s-a încheiat summitul COP27 privind clima. Timp de două săptămâni, lideri politici, activiști de mediu și reprezentanți ai organizațiilor interguvernamentale au încercat să identifice soluții progresiste la o serie de probleme. Aceștia au fost preocupați de daunele cauzate de șocurile climatice, de necesitatea de a reduce emisiile de carbon, de încălzirea globală, de reforma Băncii Mondiale și de problema energiei.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a remarcat că acordul final al summitului a fost doar „un mic pas către o justiție climatică”. În timp ce unele subiecte nu au devenit niciodată mai puțin controversate, s-a ajuns la anumite acorduri, cel puțin pe hârtie.
După ce au ajuns la concluzia că Acordul de la Paris din 2015 nu este fiabil – nepermițând ca temperaturile medii anuale globale să crească cu mai mult de 2 grade față de nivelurile preindustriale – participanții la summit, la fel ca anul trecut la Glasgow, au decis să se concentreze pe pragul de 1,5 grade – greu de atins, dar necesar pentru o dinamică pozitivă a climei. Pentru a atinge acest obiectiv, țările vor trebui să reducă emisiile globale de carbon cu cel puțin 50% până în 2030, însă până în prezent emisiile au continuat să stabilească recorduri.
Acordul final al COP27 include o dispoziție privind creșterea utilizării „energiei cu emisii reduse”. Aceasta ar putea varia de la energia solară și eoliană până la energia nucleară, care este cu siguranță costisitoare, dar are emisii reduse. Printre acestea se numără și gazul, care, deși este un combustibil fosil, este mult mai ecologic decât cărbunele. Apropo, în ceea ce privește utilizarea cărbunelui, poziția participanților la summit nu s-a schimbat de la reuniunea anterioară de la Glasgow: utilizarea acestuia ar trebui redusă treptat.
La summitul din noiembrie 2022 de la Sharm el-Sheikh nu s-a putut ajunge la un consens pe această temă, dar nevoia de schimbare este clară. Potrivit estimărilor preliminare, reforma ar trebui să pună capăt, printre altele, implicării economice a Băncii Mondiale în dezvoltarea „colonialismului de combustibil” în Africa. De asemenea, va avea ca scop furnizarea de asistență materială pentru țările în curs de dezvoltare, care se luptă în mod deosebit pentru a face față efectelor crizei climatice.
Timp de aproape trei decenii, țările în curs de dezvoltare au solicitat asistență materială pentru a compensa „pierderile și daunele”. Lista pagubelor include uragane, valuri de căldură, secetă, incendii de pădure și dezastre climatice cu evoluție lentă, cum ar fi creșterea nivelului mării și topirea ghețarilor. În cele din urmă, summitul a plasat această problemă în fruntea agendei privind clima, dar nu este încă clar ce fonduri și instituții vor fi folosite pentru a o finanța.
Țările dezvoltate cu venituri ridicate au promis că vor plăti 100 de miliarde de dolari pe an, începând din 2020, pentru țările cele mai afectate. Cu toate acestea, până în prezent au fost angajate doar aproximativ 20 de miliarde de dolari pentru adaptarea la schimbările climatice imprevizibile. La summitul de la Sharm el-Sheikh au existat propuneri de a renunța la aceste angajamente nesustenabile; cu toate acestea, documentul final al summitului a reafirmat angajamentul financiar.
În timpul summitului COP27, s-a ajuns la unele acorduri și au fost confirmate aranjamentele pentru anul viitor, dar probabilitatea punerii lor în practică este mixtă. Principalele provocări rămân aceleași ca și până acum, dar au fost adăugate noi provocări legate de mediu.