Analizând compoziția izotopică a scoicilor fosile descoperite în nordul Spaniei, oamenii de știință au evaluat impactul schimbărilor climatice asupra vieții oamenilor din antichitate. Răcirea globală care a avut loc în urmă cu 8.200 de ani a dus la o creștere a populației din regiunile de coastă și a dus la o creștere a cererii de crustacee comestibile.
Încălzirea globală a climei la care asistăm în prezent va avea, fără îndoială, implicații pentru istoria omenirii. În mod similar, schimbările din mediul înconjurător au afectat puternic viața strămoșilor noștri îndepărtați. Se crede că cea mai gravă schimbare climatică din ultimii 11.000 de ani a fost răcirea care a avut loc acum 8.200 de ani. Topirea stratului de gheață nord-american a provocat acest eveniment, lacurile glaciare furnizând cantități masive de apă dulce rece oceanelor, modificând circulația globală.
Efectele acestui eveniment au fost documentate în întreaga lume, dar, până acum, impactul asupra oamenilor a fost puțin cunoscut. O echipă internațională de oameni de știință a reușit să descopere unele detalii ale vieții umane din acea perioadă. Rezultatele cercetării au fost publicate în revista Scientific Reports.
Autorii lucrării au studiat compoziția izotopilor de oxigen din cochiliile de moluște marine recuperate din peștera El Maso (nordul Spaniei). Situl are straturi arheologice perfect conservate, reflectând un interval de timp de 1500 de ani, care a inclus o răcire globală.
Compoziția izotopică a cochiliilor a făcut posibilă determinarea temperaturii apei în care au trăit moluștele. Răcirea globală a climei a schimbat disponibilitatea diferitelor specii de moluște comestibile. Astfel, abundența speciei termofile Phorcus lineatus, cea mai frecvent consumată, a scăzut brusc, în timp ce speciile Patella vulgata și Patella depressa, care sunt mai tolerante la temperaturi scăzute, dimpotrivă, s-au înmulțit. De asemenea, oamenii de știință au aflat câteva detalii despre recoltarea scoicilor în acea perioadă. Scăderea dimensiunii medii a cochiliilor a indicat o cerere mai mare pentru aceste nevertebrate. Acest lucru s-a datorat probabil creșterii accentuate a populației în zonele de pe coasta atlantică, care au rămas cele mai calde și au atras populația din zonele mai îndepărtate ale continentului.
Cu toate acestea, colectorii care trăiau în jurul El Mazo nu reușeau să epuizeze pe deplin resursele de coastă, deoarece dimensiunea medie a moluștelor marine, rareori scădea sub dimensiunea minimă care garanta supraviețuirea unui individ.