Cercetătorii din Statele Unite și China au determinat care este discrepanța dintre rezultatele modelării climatice și datele geologice în interpretarea tendințelor climatice globale din ultimii 12 mii de ani. Rezultatele ajustate au demonstrat că temperatura oceanului a crescut constant pe tot parcursul Holocenului, afirmă un studiu publicat în revista Nature.
Savanții au observat de mult că rezultatele modelării climatice pentru Holocen, era geologică modernă care a început acum 12 mii de ani, contrazic reconstrucțiile de temperatură bazate pe date geologice indirecte – măsurători ale raporturilor izotopice în cochilii fosilizate ale foraminiferelor – organisme marine unicelulare și analize a prezenței în sedimente marine a alchenelor- compuși organici produși de alge utilizați ca biomarkeri.
Aceste măsurători indică faptul că vârful de căldură, așa-numitul maxim termic al Holocenului, a scăzut în perioada de la 10 la 6 mii de ani în urmă. Geologii cred că în acest moment Pământul era mai cald decât este acum. Chiar și mai cald, în opinia lor, a fost la începutul ultimei perioade interglaciare, acum 128-123 mii de ani, iar încălzirea modernă a început doar odată cu debutul erei industriale.
În același timp, modelarea climatică pe termen lung presupune încălzirea continuă pe tot parcursul Holocenului.
După analiza rezultatelor obținute din date geologice indirecte, autorii studiului au ajuns la concluzia că majoritatea reflectă valori unice – adică mai degrabă sezoniere decât anuale ale paleotemperaturilor.
Oamenii de știință au dezvoltat o metodă de estimare a erorilor sezoniere și au folosit-o pentru a calcula temperatura medie anuală a suprafeței mării. Rezultatul a arătat că în ultimii 12 mii de ani a crescut constant: mai întâi datorită retragerii active a straturilor de gheață de acum 12 până la 6,5 mii de ani, iar mai recent – datorită creșterii emisiilor de gaze cu efect de seră.
Potrivit autorilor, temperaturile medii anuale actuale sunt cele mai ridicate din ultimii 12 mii de ani și se apropie de temperaturile din ultima perioadă interglaciară. Doar în ultima perioadă interglaciară, care a durat între 128 și 12 mii de ani în urmă, temperaturile au fost stabile din cauza concentrațiilor practic neschimbate de gaze cu efect de seră, a nivelului Oceanului Mondial și a zonei stratelor de gheață, iar acum temperaturile medii anuale la nivelul mării continuă să crească constant. Acest lucru, potrivit cercetătorilor, crează o situație climatică actuală fundamental diferită de ultima perioadă interglaciară.
În ceea ce privește maximul termic al Holocenului, autorii îl asociază cu vârful insolației de vară din emisfera nordică, care a căzut pe Holocenul timpuriu. Oamenii de știință nu au găsit nicio dovadă a temperaturilor medii anuale maxime la începutul Holocenului.
Autorii observă că stabilirea tendințelor pe termen lung în schimbările climatice este esențială pentru înțelegerea contextului încălzirii globale actuale și pentru prognozarea consecințelor.