Pământul se îndreaptă către un record de temperatură, din ultimii 50 de milioane de ani

Oamenii de știință din șase țări au anunțat finalizarea unui proiect de creare a unei noi curbe climatice de referință din ultimii 66 de milioane de ani. Pentru prima dată, a fost construit un grafic detaliat și continuu al schimbărilor temperaturilor medii globale de la începutul cainozoicului până în prezent. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Science.

Westerhold și colab., CENOGRID
Curba CENOGRID a temperaturilor globale din ultimii 66 de milioane de ani. Valoarea medie a perioadei 1961-1990 este considerată zero.

Cercetarea se bazează pe datele din Programul internațional de forare oceanică (IODP), care se desfășoară de cinci decenii. Oamenii de știință care lucrează în proiectul CENOGRID (CENOzoic Global Reference) au studiat cochiliile foraminiferelor, planctonul microscopic, conservate în sedimentele de fund.

Rapoartele izotopice obținute din materialul carbonat al acestor cochilii au permis oamenilor de știință să reconstruiască principalii parametri paleoclimatici – temperatura și conținutul de dioxid de carbon din atmosferă. Apoi au asociat rezultatele cu variațiile orbitei Pământului cunoscute sub numele de cicluri Milankovitch. După o analiză matematică comună a acestor date, cercetătorii au trasat o curbă care a furnizat informații detaliate despre temperaturile medii, volumele globale de gheață și ciclul carbonului din ultimii 66  milioane de ani.

Curba de referință pentru perioada de 34 de milioane de ani până în prezent a apărut în 2001, dar datele mai vechi nu erau suficiente atunci. Acum, folosind noi date din studiul probelor de adâncime, oamenii de știință au extins graficul spre interior până la începutul erei cainozoice. În plus, noua curbă este mult mai detaliată.

„Obiectivul nostru a fost să creăm un model climatic de referință pentru ultimii 66 de milioane de ani, care nu numai că include date de cea mai înaltă rezoluție, dar și de o precizie mai înaltă a datării”, a declarat primul autor al articolului, Thomas Westerhold, într-un comunicat de presă al Universității din Bremen.

Thomas Westerhold, MARUM Marine Science Center: „Știm acum cu siguranță când planeta a fost mai caldă sau mai rece decât la moment și înțelegem mai bine dinamica subiacentă a schimbărilor climatice”.

Rezultatele procesării datelor au demonstrat că climatul global din Cainozoic s-a schimbat brusc de mai multe ori, trecând de la o stare caldă la începutul epocii, la una fierbinte la începutul Paleocenului și Eocenului, apoi – din nou la una caldă la sfârșitul Eocenului, rece – în Oligocen și Miocen și în cele din urmă, în glaciar – în Pliocen și Pleistocen. Acum trăim într-o fază moderat caldă a acestei mega-perioade glaciare numită Holocen.

Mai mult, s-a demonstrat că modificările ciclice ale parametrilor orbitali, care anterior erau considerați principalii factori de schimbare a climei, sunt responsabili de fluctuații la scară mică în perioade climatice mari, iar regimurile pe termen lung sunt asociate cu alți factori – volumul stratelor de gheață și conținutul de dioxid de carbon din atmosferă. De exemplu, cel mai fierbinte climat a fost stabilit pe Pământ în urmă cu aproximativ 50 de milioane de ani, în timpul așa-numitului maximum de căldură Paleocen-Eocen. Apoi, temperaturile au fost cu 14-16 grade Celsius mai mari decât cele moderne. Motivul este emisiile masive de carbon în atmosferă, ca urmare a erupțiilor vulcanice active din provincia magmatică a Atlanticului de Nord.

Încălzirea actuală, potrivit oamenilor de știință, se datorează și creșterii gazelor cu efect de seră în atmosferă, doar că acum motivul este diferit – activitatea umană, care, în ceea ce privește impactul său asupra climei, este comparabil cu cele mai puternice procese naturale.

Conform previziunilor Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), dacă nu se schimbă nimic, până în anul 2300, temperatura globală medie va depăși perioada 1961-1990, luată ca punct de plecare în structurile paleoclimatice, și va constitui 8,5 grade.

Autorii consideră că chiar și în cazul celui mai optimist scenariu, care prevede o creștere a temperaturii de numai 2,6 grade, pe baza noii curbe de referință, topirea activă a stratelor de gheață continentale va începe până în anul 2150, ceea ce va duce la o creștere bruscă a nivelului Oceanului Mondial, cu toate consecințele care urmează.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *