Dacă se menține ritmul actual și metodele agricole, până în 2050, terenurile arabile vor crește cu 3,35 milioane de kilometri pătrați, sau cu 26%. Extinderea lor va avea loc în detrimentul peisajelor naturale, ceea ce va duce la distrugerea habitatului pentru 87,7% dintre vertebratele care vețuiesc pe uscat, titrează un articol publicat în revista Nature Sustainability.
Rata de scădere a biodiversității este în ascensiune în întreaga lume și, în prezent, deja o cincime din vertebratele pământului se află în pericol de dispariție. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii le definește ca fiind „vulnerabile”, „în pericol” sau „în pericol critic”. Cel mai mare pericol pentru acest grup de animale este tulburarea habitatelor datorată extinderii terenurilor agricole. Între timp, până în anul2050, populația lumii se va apropia de 10 miliarde de oameni, iar pentru a asigura securitatea alimentară, terenurile agricole vor trebui extinse în detrimentul peisajelor naturale.
Oamenii de știință conduși de David R. Williams de la Universitatea din Leeds au dezvoltat un model spațial pentru pierderea habitatului și extinderea terenului agricol, proces care va avea loc până în 2050. Acesta a inclus intervalele din 19859 specii de vertebrate – 4003 specii de amfibieni, 10895 specii de păsări și 4961 specii de mamifere. Rezoluția spațială a fost de 1,5 × 1,5 kilometri.
Pentru a realza modelul, autorii au folosit date empirice despre modificările terenurilor agricole din întreaga lume în perioada 2001-2013. Cei mai importanți indicatori pe care i-au remarcat sunt corespunderea teritoriilor pentru agricultură, starea actuală a acoperirii solului, apropierea de alte terenuri agricole, ariile naturale protejate și piețele de vânzare. Datele au fost combinate cu estimări ale cererii de terenuri agricole în 2010-2050, preluate din modelul EAT-Lancet.
David R. Williams et al. / Nature Sustainability, 2020.
Pe baza traiectoriilor actuale, oamenii de știință au prognozat o creștere globală a terenurilor arabile din lume cu 3,35 milioane de kilometri pătrați, sau 26%, până în 2050. Cea mai pronunțată creștere a acestor terenuri va avea loc în Africa subsahariană, în special în zona sa tropicală, precum și în Asia de Sud și Sud-Est (Pakistan, Bangladesh și sudul Malaeziei). Autorii au concluzionat, de asemenea, că până în 2050, extinderea terenurilor agricole va afecta habitatul a 17.409 de specii de vertebrate, sau 87,7% din aceste animale. În același timp, 1280 de specii vor pierde mai mult de 25 la sută din suprafața ariilor lor de răspândire. Situația a șase la sută din specii, dintre care majoritatea sunt păsări, se va îmbunătăți – ariile lor se vor extinde, deoarece vor putea să vețuiască pe terenurile agricole.
Autorii studiului au menționat că cele mai eficiente măsuri preventive pentru pierderea habitatului ar putea fi reducerea decalajului în randamentul culturilor din întreaga lume, o tranziție globală către o dietă mai sănătoasă (ceea ce înseamnă reducerea consumului de calorii și produse de origine animală pe cap de locuitor), reducerea pierderilor de alimente și a deșeurilor la jumătate, planificarea globală a utilizării terenurilor agricole pentru a evita concurența. Luând în considerare astfel de măsuri, savanții au demonstrat că până în 2050 este posibil să se realizeze o reducere a terenurilor agricole cu 3,4 milioane de kilometri pătrați comparativ cu nivelul anului 2010 și pierderea suprafeței de răspândire a vertebratelor la un nivel mai mic de 1%. În acest scenariu, doar 33 de specii de vertebrate de pe planetă își vor pierde mai mult de 25% din habitat.