Fosforul este unul dintre cele mai importante minerale pentru toate plantele și animalele de pe Pământ, inclusiv și pentru oameni. Această resursă de bază, care este materialul de construcție pentru ADN, permite celulelor vii să transfere energie, iar atunci când este extrasă din minereul de fosfat, poate fi adăugată în îngrășăminte pentru a crește producția agricolă.
Problema este că fosforul nu este un element regenerabil și, în prezent, nu se cunosc înlocuitori pentru el și există foarte puține domenii care se ocupă cu obținerea lui. Numai în ultimii 50 de ani, cantitatea de îngrășăminte fosfatice a crescut de cinci ori, iar în fața creșterii continue a populației, cererea se va dubla până în 2050. La nivelurile de consum actuale, unele modele sugerează că vom rămâne fără rezerve de fosfor în aproximativ 80 de ani. Estimările mai conservatoare indică o perioadă de 400 de ani, în timp ce altele ne oferă mai puțin de 40 de ani pentru a găsi o soluție la această problemă inevitabilă.
Oamenii de știință văd o cale de ieșire din situație în reutilizarea fosfaților prin crearea sistemelor de reciclare într-un ciclu închis. Autorii studiului îndeamnă, de asemenea, autoritățile mondiale să înceapă formarea specialiștilor care vor face față acestei probleme.
„Acești oameni nu ar trebui să fie simpli experți în fosfor, ci mai degrabă „gânditori sistemici ”, care pot lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la toate aspectele managementului fosforului”, afirmă Casper Reitzel, unul dintre autorii studiului.
Studiul a implicat 40 de experți din diferite țări.