Mierea poate deveni un instrument valoros pentru monitorizarea refacerii ecosistemelor după incendii forestiere. O demonstrează un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Australia de Vest, care au analizat compoziția chimică a mierii produse pe Insula Cangurului (Kangaroo Island), după incendiile devastatoare din perioada 2019–2020.
Oamenii de știință au examinat 120 de probe de miere, colectate între anii 2014 și 2026, pentru a identifica modul în care incendiile au modificat vegetația și resursele de nectar disponibile albinelor. Analiza a fost realizată prin cromatografie în strat subțire de înaltă performanță, o metodă care permite identificarea profilului chimic specific mierii, în funcție de plantele din care albinele colectează nectarul.
În total, cercetătorii au identificat 13 tipuri de miere. Compararea probelor colectate înainte și după incendii a evidențiat schimbări importante în compoziția acestora. Un tip de miere produs înainte de catastrofa ecologică nu a mai fost identificat în recoltele de după 2021. Cercetătorii presupun că acesta era asociat vegetației din vestul insulei, una dintre zonele cele mai afectate de flăcări.
Alte tipuri de miere au continuat să fie produse datorită vegetației care a supraviețuit în regiunile estice și în zonele de coastă.
Studiul a identificat și apariția unor noi varietăți. În probele din 2026 a fost descoperită o miere asociată unei varietăți cu frunze înguste de mallee, un tip de eucalipt australian. Aceasta a demonstrat o activitate antibacteriană mai ridicată.
Impactul incendiilor cunoscute sub denumirea de „Black Summer” a fost devastator. Aproximativ 211.000 de hectare de pe Insula Cangurului au fost mistuite de flăcări, reprezentând aproape jumătate din suprafața insulei. Apicultorii au pierdut stupi, iar cantitățile de miere recoltate au scăzut considerabil.
Potrivit estimărilor specialiștilor locali, vegetația are nevoie de aproximativ șapte până la zece ani pentru a se reface suficient încât să asigure albinelor resurse adecvate de nectar.
Cercetătorii consideră că analiza periodică a mierii ar putea deveni o metodă eficientă de urmărire a refacerii ecosistemelor după incendii. Modificările profilului chimic oferă indicii despre speciile de plante care revin pe terenurile afectate, despre distribuția vegetației și despre transformările biodiversității.
Descoperirea evidențiază și rolul indirect al albinelor în monitorizarea mediului: prin produsele lor, acestea pot oferi informații valoroase despre starea ecosistemelor și capacitatea naturii de a se regenera după dezastre.
Mierea nu mai este doar un produs al naturii, ci poate deveni și un indicator al sănătății ecosistemelor, oferind cercetătorilor o perspectivă asupra modului în care pădurile își revin după incendii devastatoare.