Totul începe cu un rucsac în spate, bețe de trekking și entuziasmul unei dimineți de primăvară pe dealurile Moldovei. Planul inițial pare simplu: o zi de deconectare. Însă, pentru cei care bat potecile țării noastre, realitatea din teren transformă rapid relaxarea într-o misiune de salvare. Peisajele pitorești sunt, mult prea des, sufocate de plastic.
Plogging – sportul care vindecă peisaje
Fenomenul, apărut în Suedia sub numele de plogging (sau pilking), îmbină mișcarea în aer liber cu strângerea deșeurilor. Pe dealurile noastre, nu este vorba despre recorduri de viteză, ci despre un gest reflex de bun-simț.
Eugen, ghidul nostru de drumeții, ne-a explicat cum entuziasmul de pe traseu este retezat brusc de urmele nepăsării: „Mergi înainte și… hop! O sticlă. O pungă. Apoi alta. Asta-i realitatea Moldovei.”
Printre drumeți am întâlnit-o pe Ludmila. Acasă, ea sortează deșeurile de ani buni, iar când a văzut dezastrul de pe poteci, a refuzat să rămână o simplă spectatoare. În timp ce scotea din pământ sticle vechi, mi-a mărturisit: „O fac pentru că nu pot să trec cu vederea peste mizeria asta lăsată în urmă de alții. Acolo unde este curat, nici mâna nu ți se ridică să arunci.” Principiul ei este simplu: dacă arunci gunoi în natură, arunci gunoi în propriul tău suflet.
Harta deșeurilor: Două sate, două realități paralele
Pe măsură ce sacii deveneau tot mai grei, a apărut întrebarea firească: ce facem cu deșeurile adunate în zonele izolate? Realitatea din teren ne arată că satele Moldovei trăiesc în două lumi complet diferite din punct de vedere al infrastructurii.
La Roșietici, localnicii se confruntă cu o lipsă totală de soluții. „Noi le adunăm aici, în groapă. Când se strâng multe, le dăm foc. Altundeva n-avem unde le duce”, ne-a explicat, cu resemnare, un locuitor. În lipsa unui serviciu de salubrizare, arderea deșeurilor rămâne singura opțiune vizibilă pentru comunitate.
La polul opus se află satul Căzănești, Telenești. Aici, lucrurile au intrat pe un făgaș normal și ecologic. „La noi trece tractorul în fiecare joi. Punem plasticul și sticla în tomberoane separat, iar restul gunoiului îl scoatem în saci la poartă”, ne-a povestit o locuitoare. Sistemul funcționează, iar oamenii au garanția că deșeurile sunt gestionate corect.
Lecția din buzunarul rucsacului
Pentru drumeții responsabili, regula de aur este clară: dacă satul prin care trecem are tomberoane de sortare, lăsăm sacii acolo. Dacă localnicii încă ard gunoiul din lipsă de infrastructură, transportăm deșeurile strânse până la primul container dintr-un oraș.
La finalul zilei, după kilometri buni de mers și zeci de saci umpluți, oboseala fizică a lăsat loc unei stări de liniște profundă. Până și micile viețuitoare au avut de câștigat – pe traseu, o broscuță blocată într-un PET a fost eliberată și redată naturii.
„Dacă faci curat în natură, te simți altfel și tu pe dinăuntru. E un sentiment de ușurare, de parcă te-ai curățat și tu odată cu poteca. Se merită? Categoric! Inima e mai plină de recunoștință”, au concluzionat Anastasia și Ludmila.
Nu putem schimba lumea într-o singură zi. Dar, data viitoare când pleci la drum, pune în buzunar o pereche de mănuși și un sac. Este cel mai curat și sincer mod de a spune „mulțumesc” naturii care te găzduiește.
