O echipă internațională de oameni de știință de la Universitatea Kyoto, Universitatea Hokkaido și Institutul Internațional pentru Analiza Sistemelor Aplicate (IIASA) a publicat unul dintre primele studii multi-model cuprinzătoare despre ceea ce ar necesita în mod realist o tranziție globală completă de la cărbune, petrol și gaze.
Producția globală de energie electrică va trebui să crească cu 60-80% peste nivelurile asumate în scenariile climatice standard pentru o traiectorie de 1,5°C.
Studiul, publicat în revista Nature Communications, vine într-un moment în care discuția internațională despre tranziția energetică devine din ce în ce mai concretă. După ce guvernele au convenit asupra unei „tranziții de la combustibili fosili” la COP28 din 2023, întrebarea s-a mutat de la „dacă să se facă acest lucru” la „cum să se facă acest lucru”.
Autorii evidențiază o distincție conceptuală importantă, care este adesea trecută cu vederea în dezbaterea publică. „Decarbonizarea și eliminarea treptată a combustibililor fosili sunt adesea văzute ca sinonime, dar studiul nostru arată că acestea sunt căi de transformare fundamental diferite”, explică autorul principal Shotaro Mori, profesor asociat la Facultatea de Inginerie a Universității Kyoto.
Diferența cheie constă în rolul tehnologiilor de captare a CO₂. Scenariile standard de 1,5°C permit utilizarea limitată a combustibililor fosili, cu captarea și stocarea ulterioară a carbonului (CCS). Scenariile complet fără combustibili fosili reduc semnificativ dependența de tehnologiile CCS, cum ar fi BECCS și DACCS, și cresc, de asemenea, probabilitatea ca temperaturile să revină la 1,5°C după depășirea temporară a acestui prag.
Soluțiile către zero combustibili fosili până la mijlocul secolului se bazează pe electrificarea directă rapidă și pe implementarea la scară largă a surselor de energie pe bază de hidrogen – hidrogen, amoniac și combustibili sintetici – în industrii care sunt dificil de electrificat direct.
Comparativ cu scenariile climatice standard, scenariile net-zero presupun o producție de energie electrică de 1,6-1,8 ori mai mare până în 2050, o extindere semnificativ mai rapidă a capacității de generare solară și eoliană, o implementare accelerată a electrolizoarelor și a hidrogenului verde, investiții totale semnificativ mai mari în sectorul energetic și schimbări profunde în mixul energetic.
„Nu este vorba doar de o substituție a unui combustibil cu altul”, subliniază co-autorul studiului, Volker Krey, șeful Grupului de Evaluare Integrată și Schimbări Climatice de la IIASA. „Este o restructurare profundă a sistemelor energetice globale, a proceselor industriale, a investițiilor în infrastructură și a relațiilor comerciale internaționale. Comparativ cu prezentul, vorbim despre o creștere de 2,5 până la 3 ori a investițiilor medii anuale în generarea de energie electrică din combustibili non-fosili între 2026 și 2050.”
Autorii subliniază că analiza tehnică și economică nu poate fi separată de problemele de justiție socială. Căile către o eliminare completă a combustibililor fosili necesită luarea în considerare a principiului unei tranziții juste, în special pentru țările ale căror economii se bazează în mare măsură pe producția și exportul de hidrocarburi.
Cu toate acestea, studiul nu susține că eliminarea completă a combustibililor fosili este singura cale compatibilă cu Acordul de la Paris. Acesta identifică compromisuri între scenariile de decarbonizare optime din punct de vedere al costurilor, care permit utilizarea limitată a combustibililor cu stocare de carbon, și scenarii mai ambițioase care elimină dependența pe termen lung de aceste tehnologii.
Autorii speră că descoperirile lor vor oferi un sprijin practic pentru negocierile internaționale de implementare a deciziilor COP28 și COP30, inclusiv prin procesul Santa Marta și Inițiativa de Tranziție a Combustibililor Fosili.
