Un nou raport global a stârnit alarmă: din 1970, populațiile de pești migratori de apă dulce au scăzut cu 81%, iar 325 de specii din întreaga lume necesită urgent o protecție internațională coordonată.
Doar 23 dintre aceste specii – aproape toți sturionii – se află în prezent pe lista ONU pentru conservare. Prin comparație, există 962 de specii de păsări pe aceeași listă.
Problema este sistemică. Peștii de apă dulce migrează prin mai multe țări simultan – în amonte și în aval, între zone inundabile, albiile râurilor și zone de depunere a icrelor. Dar protecția lor este fragmentată, fiecare țară acționând pe cont propriu. Barajele blochează rutele, pescuitul excesiv epuizează populațiile, iar actorii cheie – China, Statele Unite și Rusia – nu sunt părți la Convenția privind speciile migratoare, lăsând bazine hidrografice vaste în afara oricărei protecții internaționale.
Fluviul Mekong găzduiește 80 din cele 325 de specii amenințate, dar niciuna dintre țările din bazin nu este membră a convenției și nu există o protecție coordonată la nivel de bazin. O imagine similară se conturează în Amazon: somnul gigantic local, cu o greutate de până la 200 kg, călătorește mii de kilometri între țări pentru a se depune icre – o descoperire recentă, după ce cercetătorii au implantat transmițătoare la aproximativ o sută de pești. Anterior, chiar și pescarii locali îl considerau o specie sedentară.
Există și vești bune. În Europa și America de Nord, îndepărtarea barajelor învechite restabilește deja rutele de migrație. În Cambodgia, colaborarea cu comunitățile de pescari a contribuit la creșterea populației de somn gigantic din Mekong. Recent, țările amazoniene au adoptat un plan comun multispecific pentru a proteja somnul migrator – unul dintre primele astfel de documente din lume. Dar amploarea problemei este disproporționată față de amploarea răspunsului. Râurile nu cunosc granițe – iar gestionarea lor internațională este în spatele acestui adevăr simplu.
