Cercetătorii de la Muzeul Național de Științe Naturale din Spania și de la Universitatea Națională din Columbia au analizat peste 700.000 de estimări ale schimbării biomasei pentru 34.000 de populații de pești din Marea Mediterană, Atlanticul de Nord și nord-estul Oceanului Pacific, între 1993 și 2021. Rezultatele au fost publicate în Nature Ecology & Evolution.
Principala concluzie: încălzirea cronică a oceanelor reduce constant biomasa piscicolă cu aproximativ 19,8% pe an. Aceasta nu este o creștere bruscă, ci o presiune constantă de fond asupra populațiilor – indiferent de fluctuațiile de temperatură pe termen scurt.
Valurile de căldură marine acționează diferit și, la prima vedere, prezintă o imagine contradictorie. Atunci când căldura anormală împinge peștii dincolo de confortul lor termic în ape deja calde, biomasa poate scădea cu 43%. Cu toate acestea, în zonele mai reci, aceleași valuri de căldură creează temporar condiții favorabile, iar biomasa de acolo poate crește cu până la 176%. Acest efect maschează tendința generală negativă din datele agregate.
Autorii avertizează că creșterile temporare ale apelor reci reprezintă un risc pentru gestionarea pescuitului. Dacă autoritățile de reglementare cresc cotele de pescuit pe baza unor astfel de creșteri, acestea riscă să submineze populațiile atunci când temperaturile revin la normal sau încălzirea pe termen lung își pune amprenta.
Cercetătorii propun revizuirea abordărilor privind gestionarea pescuitului în trei domenii: introducerea de măsuri de protecție imediat după evenimentele de căldură extremă, stabilirea de cote pe termen lung bazate pe scăderi documentate ale biomasei și stabilirea unei coordonări internaționale – deoarece speciile, după temperaturi confortabile, traversează inevitabil granițele naționale.