Metanul persistă în atmosferă aproximativ zece ani, dar efectul său de seră îl depășește semnificativ pe cel al CO₂. Din anii 1980, concentrația sa a crescut constant – mai întâi datorită extracției de combustibili fosili, apoi datorită creșterii emisiilor din zonele umede, terenurile agricole și depozitele de deșeuri.
Între 2020 și 2022, creșterea nivelului de metan s-a dublat în mod neașteptat, crescând de la aproximativ 20 la 40 de milioane de tone pe an, înainte de a reveni la nivelurile anterioare în 2023. O echipă de cercetători condusă de Shushi Peng (Universitatea din Peking) a concluzionat că emisiile reduse de oxizi de azot (NOx) provenite din transporturi, aviație și transport maritim au jucat un rol cheie, scrie newscientist.com.
NOx participă la reacții chimice care produc radicali hidroxil (OH), principalul agent de eliminare atmosferică care distruge metanul. Când emisiile de NOx au scăzut brusc, concentrațiile de OH au scăzut, iar metanul a persistat în atmosferă mai mult timp. Conform calculelor autorilor, modificările nivelurilor de radicali hidroxil reprezintă 83% din accelerarea anormală a creșterii metanului în perioada 2020-2021.
Sursele naturale au contribuit, de asemenea. Faza La Niña a crescut precipitațiile în Africa Centrală, ducând la extinderea zonelor umede Sudd și Cuvette Central și la creșterea producției de metan microbian. Condițiile mai umede au crescut emisiile din orezăriile din Asia de Sud și de Sud-Est, în timp ce încălzirea a crescut emisiile din zonele umede arctice.
Studiul evidențiază complexitatea sistemului climatic: o reducere a unor poluanți poate amplifica temporar efectele altor gaze cu efect de seră. Pe măsură ce economiile se electrifică și emisiile de NOx scad în țările cu un nivel ridicat de poluare – cum ar fi China și India – un efect chimic similar s-ar putea repeta teoretic.
În același timp, o serie de oameni de știință observă că evaluarea concentrațiilor de radicali hidroxil rămâne complexă din punct de vedere metodologic, iar modelele oferă proiecții diferite ale dinamicii lor viitoare. Aceasta înseamnă că contribuția chimiei atmosferice și a modificărilor reale ale emisiilor necesită verificări suplimentare.
În același timp, tendința pe termen lung rămâne alarmantă: încălzirea sporește sursele naturale de metan, în special din zonele umede. Experții subliniază faptul că reducerea emisiilor antropogene – din sectorul petrolului și gazelor, minele de cărbune, depozitele de deșeuri și sistemele de epurare a deșeurilor – rămâne una dintre cele mai rapide și eficiente măsuri pentru încetinirea încălzirii globale.
Situația din 2020 a devenit o reamintire clară: atmosfera este un sistem interconectat chimic, unde „purificarea” unei componente poate modifica în mod neașteptat comportamentul alteia.