Cercetătorii au descoperit ceea ce pare a fi cea mai mare pânză de păianjen din lume în interiorul unei peșteri de la granița dintre Albania și Grecia. Aceasta găzduiește peste 111.000 de păianjeni, relatează Live Science.
Un studiu publicat în revista Subterranean Biology a descoperit că pânza în sine se întinde pe 106 metri pătrați de-a lungul peretelui unui pasaj îngust, cu tavan jos, de la intrarea în peșteră. Este un mozaic de mii de pânze individuale în formă de pâlnie.
În mod remarcabil, aceasta este și prima dovadă a comportamentului colonial la două specii comune de păianjeni, a declarat autorul principal Istvan Urak, profesor asociat în cadrul Departamentului de Biologie al Universității Sapientia din Transilvania.
Pânza de păianjen gigantică se află într-o peșteră sculptată de acid sulfuric formată prin oxidarea hidrogenului sulfurat din apele subterane. Cu toate acestea, autorii studiului nu au fost primii care au observat-o.
Această colonie a fost descoperită în 2022 de speologii de la Societatea Speologică Cehă în timpul unei expediții la Canionul Vromoner. În 2024, un grup de oameni de știință a vizitat peștera și a colectat probe din pânză. István Urak a analizat aceste probe înainte de a porni în propria expediție în peșteră.
„Analiza a relevat că în colonie trăiesc două specii de păianjen: Tegenaria domestica, cunoscută sub numele de păianjenul de casă sau pânză-pâlnie, și Prinerigone vagans. În timpul unei vizite la peșteră, Urak și colegii săi au estimat că existau aproximativ 69.000 de păianjeni *T. domestica* și peste 42.000 de *P. vagans*. Analiza ADN-ului efectuată ca parte a noului studiu a confirmat, de asemenea, că aceste specii sunt dominante în colonie”, se arată în articol.
Istvan Urak susține că colonia din peșteră este una dintre cele mai mari înregistrate vreodată. Mai mult, anterior nu se știa că membrii acestor două specii ar putea coexista într-un astfel de mod.
Deși *T. domestica* și *P. vagans* sunt comune în apropierea locuințelor umane, colonia descoperită în peșteră este „un caz unic de coexistență a două specii într-o singură structură de pânză, în număr atât de mare”, a subliniat autorul studiului.
Cu ce se hrănesc păianjenii găsiți în peșteră?
Cercetătorii se așteaptă de obicei ca păianjenii cu pânză-pâlnie să se hrănească cu *P. vagans*. Cu toate acestea, se suspectează că lipsa luminii din peșteră poate afecta vederea păianjenilor. Prin urmare, aceștia se hrănesc cu musculițe.
Se observă că un pârâu bogat în sulf, alimentat de izvoare naturale, curge prin peșteră. Acest pârâu umple peștera cu hidrogen sulfurat, care ajută microbii, musculițele și prădătorii lor să supraviețuiască.
Totuși, această „dietă” a păianjenilor care trăiesc în peșteră face ca microbiomul lor să fie semnificativ mai puțin divers decât cel al reprezentanților aceleiași specii care trăiesc în alte condiții.
Mai mult, locuitorii peșterilor sunt genetic diferiți de rudele lor care trăiesc în exterior. Acest lucru sugerează că păianjenii s-ar fi putut adapta la aceste condiții.
„Adesea credem că știm totul despre o specie, că o înțelegem complet, dar pot apărea totuși descoperiri neașteptate. Unele specii prezintă o plasticitate genetică remarcabilă, care de obicei devine evidentă doar în condiții extreme. Astfel de condiții pot declanșa comportamente care nu se observă în circumstanțe «normale»”, a spus Istvan Urak.
Un alt studiu este în curs de desfășurare, care va ajuta la descoperirea de informații suplimentare despre locuitorii peșterii.