Uniunea Europeană explorează activ posibilitatea restaurării zonelor umede de-a lungul frontierei sale de est pentru a se proteja de o potențială invazie rusească. Această abordare combină două priorități cheie – apărarea și protecția climei, titrează Politico.
Ideea restaurării zonelor umede se bazează pe experiența Ucrainei. În februarie 2022, când trupele rusești se îndreptau spre Kiev, consultantul ucrainean în apărare, Alexander Dmitriev, a inițiat distrugerea unui baraj pe râul Irpen. Aceasta a restaurat zona inundabilă mlăștinoasă, drenată în perioada sovietică. Drept urmare, înaintarea trupelor rusești din nord a fost oprită, iar presa mondială a arătat imagini cu tancuri blocate în noroi. Dmitriev a remarcat: „În principiu, acest lucru a oprit ofensiva rusească din nord.”
Acum, exemplul Ucrainei inspiră țările de pe flancul estic al NATO să ia măsuri similare. La urma urmei, potrivit experților, restaurarea zonelor umede nu numai că creează o barieră defensivă naturală, dar ajută și în lupta împotriva schimbărilor climatice. În general, turbăriile sunt instalații naturale eficiente de stocare a CO2, absorbind dioxidul de carbon, limitând în același timp mișcarea utilajelor grele. Jumătate din mlaștinile UE au fost drenate pentru agricultură, ceea ce nu numai că eliberează teren pentru culturi, dar crește și emisiile de gaze cu efect de seră.
Turba care se formează în mlaștini poate stoca cantități mari de carbon – de două ori mai mult decât pădurile. Cu toate acestea, atunci când mlaștinile sunt drenate, acestea eliberează carbon, contribuind la încălzirea globală. Potrivit UE, 124 de milioane de tone de gaze cu efect de seră au fost emise din turbăriile drenate în 2022 – aproape la fel de mult ca emisiile anuale ale Olandei.
Noua Lege a UE privind restaurarea naturii prevede ca 30% din turbăriile degradate să fie restaurate până în 2030 și 50% până în 2050. Douăzeci și șapte de guverne au termen până în septembrie 2026 pentru a prezenta planuri pentru atingerea acestor obiective. Pe flancul estic al NATO, restaurarea mlaștinilor ar putea fi o măsură relativ simplă și ieftină pentru a atinge simultan obiectivele de apărare și de mediu.
Majoritatea turbăriilor din UE sunt concentrate de-a lungul frontierei NATO cu Rusia și Belarus, de la Arctica finlandeză, trecând prin țările baltice și până în Polonia. Terenul mlăștinos îngreunează deplasarea vehiculelor militare, așa cum a demonstrat un incident tragic recent din Lituania, unde patru soldați americani au murit după ce au rămas blocați într-un vehicul blindat M88 Hercules.
„Istoria demonstrează eficacitatea turbăriilor în afacerile militare. Acestea au oprit armatele timp de secole – de la triburile germanice care au atras legiunile romane într-o capcană în anul 9 d.Hr. până la războiul sovieto-finlandez din anii 1940. Umezirea strategică a turbăriilor drenate, care este folosită în scopuri de apărare, ar fi o nouă abordare pentru UE și NATO”, consideră experții.
Conform relatărilor din mass-media, Finlanda și Polonia studiază în prezent activ restaurarea zonelor umede ca eveniment multifuncțional. În special, Ministerul Apărării din Polonia a raportat că proiectul Scutul Estic, în valoare de 10 miliarde de zloți (peste 2,3 miliarde de euro), prevede protecția mediului prin formarea de turbării și împădurirea zonelor de frontieră.
În prezent, Ministerul Apărării din Polonia și Ministerul Mediului, precum și oamenii de știință, discută despre revenirea zonelor umede de-a lungul frontierei de est. Ecologul Wiktor Kotovsky notează că acest lucru va contribui simultan la restaurarea naturii și la protecția climei. Secretarul de stat al Ministerului Apărării, Cezary Tomczyk, a confirmat: „Natura este aliatul nostru și vrem să o folosim”. În Finlanda, deputatul Coaliției Naționale, aflat la guvernare, Pauli Aalto-Setälä, a înaintat o propunere de restaurare a turbăriilor pentru a consolida granița de est și a combate schimbările climatice. Ea a subliniat că natura a fost întotdeauna folosită pentru a apăra țara, iar restaurarea mlaștinilor va îngreuna trecerea forțelor inamice. Ministerul Apărării din Finlanda și Ministerul Mediului intenționează să lanseze un proiect pilot în această toamnă.
Cu toate acestea, guvernele statelor baltice nu au manifestat încă prea mult interes. În Lituania, restaurarea zonelor umede este doar în curs de discuție, în timp ce în Estonia și Letonia, planurile pentru linii defensive iau în considerare obstacolele naturale, dar fără restaurarea turbăriilor la scară largă. Oamenii de știință văd potențial, deoarece 10% din țările baltice sunt acoperite de turbării, iar restaurarea este adesea relativ simplă.
Franziska Tanneberger de la Centrul pentru Zone Umede Greifswald din Germania explică faptul că utilizarea militară accelerează procesul de restaurare, care durează de obicei cinci până la zece ani. Prioritizarea apărării permite o restaurare mai rapidă a turbăriilor, ceea ce are un efect pozitiv asupra climei.
Cu toate acestea, există rezistență din partea locuitorilor locali. În Estonia, proiectul a fost suspendat din cauza temerilor de inundații și defrișări. Ecologiștii spun că principala amenințare este agricultura. Proiectele inițiale din Finlanda și Polonia se concentrează pe terenuri deținute de stat, reducând la minimum conflictele cu fermierii.
În Germania, majoritatea turbăriilor s-au uscat, așa că Bundeswehr este precaută în privința acestei idei. Zonele umede pot restricționa mișcările trupelor NATO, dar înmlăștinarea strategică rămâne o tactică de apărare consacrată. În același timp, experții subliniază că „mlaștinile de securitate” nu înlocuiesc apărarea tradițională. Acestea nu pot opri dronele sau rachetele, iar războiul dăunează naturii. După cum a demonstrat Ucraina, inundarea bruscă a teritoriilor are consecințe economice și de mediu. Însă guvernele UE pot planifica cu atenție restaurarea turbăriilor, ținând cont de nevoile naturii, ale fermierilor și ale armatelor.
„Restaurarea zonelor umede de-a lungul frontierei de est a UE ar putea fi o combinație eficientă între strategia de apărare și schimbările climatice, iar experiența Ucrainei demonstrează eficacitatea sa reală”, notează Politico.