Peștii care trăiesc pe fundul mării joacă un rol mult mai important în sistemul climatic al planetei decât se crede în mod obișnuit. Noile cercetări realizate de oamenii de știință de la Universitatea din Exeter au arătat că multe specii de pești comerciali participă activ la bioturbație – procesul de amestecare și procesare a sedimentelor de fund. Acest lucru ajută la absorbția și stocarea carbonului, ceea ce este esențial pentru încetinirea încălzirii globale.
Bioturbația este mișcarea sedimentelor marine cauzată de acțiunile animalelor precum peștii, viermii și moluștele. Acest proces modifică proprietățile fizico-chimice ale sedimentelor și promovează îngroparea carbonului organic pe fundul mării, cel mai mare rezervor natural de carbon de pe planetă.
„Ceea ce se întâmplă pe fundul mării este important pentru climă”, a declarat Mara Fisher, care a condus studiul. „Bioturbația afectează cantitatea de carbon pe care o poate stoca oceanul și, prin urmare, eficiența întregului sistem climatic.”
Studiul a acoperit 185 de specii de pești din apele de coastă ale Regatului Unit, dintre care 120 sunt pescuite activ de flotele de pescuit. Acestea includ codul Atlantic, țiparul european, raia și bibanul de mare negru. Oamenii de știință au dezvoltat un sistem pentru a evalua contribuția fiecărei specii la bioturbație, ținând cont de dimensiunea, comportamentul și intensitatea impactului său asupra fundului mării.
De exemplu, țiparul european și codul Atlantic au primit scoruri mari – 100 de puncte din 125. Ambele specii participă la amestecarea activă a sedimentelor, creând condiții pentru îngroparea carbonului. Cu toate acestea, acești pești sunt acum amenințați cu dispariția: pescuitul excesiv, poluarea, pierderea habitatului și schimbările climatice le reduc numărul.
Profesorul Callum Roberts, expert la Centrul pentru Ecologie și Conservare al Universității din Exeter, a declarat: „Peștii mari, cum ar fi raiele, halibutul și codul, aproape că au dispărut din mările noastre. Pierdem actori cheie în bioturbația marină, iar consecințele acestui lucru sunt dificil de evaluat în acest moment, dar ar putea fi foarte grave pentru sănătatea oceanelor.”
Unele specii, cum ar fi pisicuța comună, sunt deja în pericol critic de dispariție. Altele, precum gurnardul roșu, nu au limite clare de captură prin reglementare, ceea ce stârnește îngrijorări în rândul oamenilor de știință și al ecologiștilor.
Studiul a fost realizat în cadrul proiectului global Convex Seascape Survey, cu o durată de cinci ani, care își propune să studieze rolul oceanelor și al platformelor continentale în bilanțul de carbon al Pământului. Acesta este cel mai amplu studiu de până acum care evaluează contribuția peștilor la bioturbație și, prin urmare, la stabilitatea climatică.
Coautoarea proiectului, profesorul Julie Hawkins, a declarat: „Este uimitor că o activitate atât de evidentă a peștilor – amestecarea sedimentelor – a rămas sub radarul științei atât de mult timp. Înțelegerea acestui rol ar putea schimba radical abordările privind gestionarea pescuitului și conservarea biodiversității.”