Aproximativ 15% din toate terenurile arabile de pe planetă – peste 240 de milioane de hectare – sunt contaminate cu metale grele periculoase precum cadmiul, plumbul și arsenul. Oamenii de știință au ajuns la această concluzie după ce au analizat peste o mie de studii privind poluarea solului din diferite țări. Rezultatele sunt publicate în revista Science.
Studiul a fost realizat de Asociația Americană pentru Progresul Științei (AAAS). Pentru a obține o imagine completă, echipa a combinat datele regionale cu modele de învățare automată și statistici demografice globale. Descoperirile sunt alarmante: între 900 de milioane și 1,4 miliarde de oameni trăiesc în zone în care solurile pot prezenta riscuri pentru sănătate și siguranța alimentară, notează The Guardian.
Poluarea este asociată cel mai adesea cu activitățile industriale, minerit și utilizarea agrochimicatelor. Dar chiar și sursele naturale, cum ar fi eroziunea rocilor, pot duce la acumularea de metale. Principala amenințare este bioacumularea: metalele grele se acumulează în plante și animale, apoi intră în corpul uman prin alimente și apă.
Comentând rezultatele, doctorul Liz Rylott, de la Universitatea din York, a declarat:
„Aceste otrăvuri naturale nu afectează doar mediul – ele intră în dieta noastră, provoacă boli de piele, dăunează organelor, perturbă sistemul nervos și sunt legate de cancer.”
Cea mai mare poluare cu cadmiu se găsește în Asia de Sud și de Est, precum și în unele regiuni din Orientul Mijlociu și Africa. Experții spun că problema se va agrava: cererea tot mai mare de metale necesare pentru a produce tehnologii verzi, de la baterii la panouri solare, va pune presiune suplimentară asupra solurilor.
Rylott subliniază: „Aceasta este o problemă globală și nu poate fi rezolvată singură. Este nevoie de cooperare și sprijin internațional în țările cu venituri mici, unde poluarea afectează în special oamenii și exacerba sărăcia.”
Una dintre principalele provocări în următorii ani este stabilirea unui control eficient al calității solului și implementarea unor practici agricole sigure înainte ca elementele toxice să pătrundă mai adânc în lanțul de aprovizionare odată cu alimentele.