Pentru a obține mai mult metal, este nevoie de mai multă exploatare. Dacă sunt extrase pe uscat, ar putea amenința zone cu o biodiversitate dezvoltată. Prin urmare, se lucrează, în special, pe fundul Oceanului Pacific, scrie IFLScience.
Oamenii de știință de la Centrul Național de Oceanografie și Muzeul de Istorie Naturală din Londra au studiat situl Clarion-Clipperton, unde a fost efectuat un experiment minier în 1979. În studiul lor, au descris schimbările care au avut loc pe fundul mării după 44 de ani.
„Cea mai frapantă observație este că urmele lăsate de o mașină de minerit în urmă cu 44 de ani arată aproape la fel ca și cum ar fi fost făcute ieri”, a declarat autorul studiului, Dr. Adrian Glover.
Omul de știință a adăugat că fauna sălbatică a început deja să populeze zonele în care s-au efectuat lucrările. Cercetătorii au descoperit dovezi clare ale schimbărilor pe termen lung ale sedimentelor.
Publicația a menționat că o secțiune de 8 metri a fundului mării a fost curățată de concreții. Pe ambele părți ale acestuia au rămas brazde pe unde a condus o mașină în urmă cu patru decenii.
Studiul a remarcat că semnele de recuperare biologică au fost găsite în regiunea în care a avut loc exploatarea minieră. Suprafața rocilor sedimentare a fost din nou locuită de o varietate de animale mici și mobile, inclusiv un xenofiofor asemănător amibei.
Cu toate acestea, impactul a fost mai pronunțat pentru animalele mai mari care trăiesc atașate de fundul mării, au spus oamenii de știință. Sunt încă foarte rare și nu prezintă semne de recuperare.
În plus, oamenii de știință au presupus că penele de sedimente ar putea avea un impact pe scară largă asupra animalelor de pe fundul mării. Cu toate acestea, studiul a constatat efecte limitate pe termen lung, fără impact negativ asupra numărului de animale.