Arabica, care reprezintă majoritatea producției globale de cafea, nu tolerează bine căldura și seceta – iar criza climatică îi pune serios sub semnul întrebării viitorul.
La Institutul Agronomic din Campinas, São Paulo, se desfășoară o muncă neobișnuită: printre parcelele de cafea – atât joase, cât și înalte, comerciale și de-a dreptul exotice – agronomul Oliveiro Guerreiro Filho încearcă să rezolve una dintre principalele probleme cu care se confruntă agricultura globală, titrează Reuters.
Conform previziunilor Rabobank, până în 2050, până la 20% din terenul cultivat în prezent cu cafea Arabica ar putea deveni impropriu pentru producția de cafea. Brazilia, cel mai mare producător de cafea din lume, riscă să piardă o parte semnificativă din recoltă. Cercetătorii de la institut caută o soluție prin genetică: încrucișează Arabica cu specii comerciale rare și practic neutilizate – Liberica, Racemosa și Stenophylla – sperând să le confere rezistență la condiții adverse.
Potențialul acestor specii a fost deja recunoscut în afara laboratorului. Fermierii din Malaezia și Indonezia experimentează cu Liberica pe parcele mici; aceasta tolerează bine temperaturile ridicate și este rezistentă la boli.
„Liberica se descurcă foarte bine cu căldura și seceta”, spune Jason Liew, proprietarul plantației My Liberica din statul malaezian Johor.
Cercetătorii brazilieni merg mai departe: vor nu doar să cultive soiuri alternative, ci să le încorporeze cele mai bune calități în Arabica. Hibrizii de Arabica și Liberica au demonstrat o rezistență sporită la rugina cafelei, o boală fungică periculoasă. Încrucișarea cu Racemosa a îmbunătățit protecția împotriva larvelor de molii ai frunzelor de cafea. Cu toate acestea, drumul de la un hibrid de laborator la un soi comercial este extrem de lung: plantele trebuie cultivate, testate în condiții dure, iar cele mai rezistente trebuie selectate. Întregul ciclu durează între douăzeci și treizeci de ani.
De aceea, astfel de cercetări sunt extrem de importante acum. După cum explică Rodolfo Oliveira de la agenția de stat Embrapa, Arabica are o bază genetică extrem de restrânsă, ceea ce o face deosebit de vulnerabilă la boli, dăunători și schimbări climatice. Introducerea de material genetic „sălbatic” din specii mai puțin comune este una dintre puținele modalități realiste de a conserva cafeaua pe care o cunoaștem într-o lume din ce în ce mai caldă.
