Organizația Meteorologică Mondială (OMM) a publicat raportul său privind Starea Apei în Lume, care documentează o tendință alarmantă: ciclul apei de pe planetă devine din ce în ce mai instabil și extrem.
Conform OMM, doar o treime din bazinele hidrografice ale lumii au fost aproape de normal în 2024, în timp ce restul regiunilor s-au confruntat fie cu surplusuri, fie cu deficite. Acesta este al șaselea an consecutiv în care echilibrul a fost perturbat.
Această situație are consecințe umane directe: potrivit ONU, aproximativ 3,6 miliarde de oameni se confruntă cu lipsuri de apă cel puțin o lună pe an, iar până în 2050, acest număr va depăși 5 miliarde. Lumea este încă departe de a atinge Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 6 privind apa și canalizarea.
Anul a început cu un eveniment El Niño, care a provocat secete în bazinul Amazonului și în Africa de Sud. În iulie, temperaturile în aproape toate cele mai mari 75 de lacuri ale planetei au fost peste normale, deteriorând calitatea apei. Pentru al treilea an consecutiv, s-a înregistrat o topire a ghețarilor la scară largă, cu pierderi record în Scandinavia, Svalbard și Asia de Nord. În Columbia, ghețarii s-au micșorat cu 5% într-un singur an.
Precipitațiile extreme au provocat, de asemenea, pagube semnificative. În Africa, aproximativ 2.500 de oameni au murit și patru milioane au fost strămutați. Europa a cunoscut cele mai grave inundații din 2013, afectând o treime din sistemele sale fluviale. În Asia și Oceania, cicloanele tropicale și precipitațiile record au făcut peste 1.000 de victime. În Brazilia, inundațiile catastrofale din sudul țării au fost printre cele mai devastatoare din ultimele decenii, iar seceta din Amazon a continuat, afectând 59% din teritoriu.
Oamenii de știință subliniază faptul că dezechilibrul tot mai mare din ciclul apei reprezintă o amenințare pentru societate și economie. „Fără o monitorizare sistematică și un schimb internațional de date, riscăm să acționăm orbește”, a declarat secretarul general al OMM, Celeste Saulo.
Raportul concluzionează că adaptarea la schimbările extreme din ciclul apei necesită investiții continue, cooperare și o implementare mai amplă a soluțiilor de mediu și inginerie.