În unele țări, frigul nu este temporar, ci permanent. Temperaturile medii anuale rămân mult sub zero grade. Infrastructura este proiectată pentru luni de îngheț, iar întregul mod de viață se axează în jurul zăpezii și al iernilor de durată.
Dar, așa cum scrie Cntraveler, nici măcar cele mai reci regiuni nu sunt imune la schimbările climatice. De fapt, multe regiuni se încălzesc mai repede decât media globală – fără a elimina complet frigul, ci destabilizândul. Nu numai că temperatura se schimbă, ci și stabilitatea acesteia. Și în cele mai reci locuri de pe Pământ, această pierdere a stabilității poate fi mai distructivă decât creșterea temperaturii în sine.
Publicația a numit cele mai reci țări din lume și a vorbit despre modul în care schimbările climatice vor afecta ecosistemele lor.
Această listă se bazează pe temperaturile medii anuale ale aerului în 2025, utilizând date de la Organizația Meteorologică Mondială (OMM), programul GISTEMP al NASA, Berkeley Earth și Rețeaua Globală de Climatologie Istorică (GHCN) a NOAA. Aceste organizații colectează date climatice pe termen lung atât de la sateliți, cât și de la stații de monitorizare terestre.
- Antarctica – temperatură medie -56,7ºC;
- Rusia – temperatură medie în Siberia -5,4ºC;
- Canada – temperatură medie în regiunile nordice -4,8ºC;
- Groenlanda – -3,6ºC înregistrate;
- Mongolia – temperatura medie anuală a atins -0,9ºC;
- Norvegia – inclusiv Svalbard, temperatură medie 1,3ºC;
- Kazahstan – temperatura medie în țară a atins 1,6ºC;
- Finlanda – temperatură medie 1,9ºC;
- Islanda – temperatura a crescut la 2,0ºC;
- SUA (Alaska) – temperatură medie 2,1ºC.
Multe dintre cele mai reci regiuni ale lumii sunt cunoscute pentru încălzirea lor mai rapidă. Acest lucru se datorează amplificării polare, un proces în care topirea zăpezii și a gheții reduce reflectivitatea Pământului. Suprafețele înghețate reflectă în mod normal lumina soarelui înapoi în atmosferă; când se topesc, uscatul și oceanul mai întunecate, care altfel ar fi ascunse sub ele, absorb acea căldură, accelerând încălzirea în zonele înconjurătoare.
Acest efect este deosebit de vizibil în regiuni precum nordul Canadei, Groenlanda și Siberia, unde topirea gheții este din ce în ce mai frecventă pe tot parcursul anului.
Încălzirea globală nu duce întotdeauna la ierni mai blânde. În multe regiuni reci, aceasta aduce instabilitate – unde o lună ianuarie blândă poate fi urmată de un front arctic puternic; o dezghețare poate da loc unei furtuni de zăpadă record.
Un factor în această instabilitate este curentul-jet – un curent de aer de mare altitudine care menține de obicei aerul polar în Arctica. Pe măsură ce regiunea se încălzește și gheața marină se retrage, curentul-jet slăbește și se deplasează. Acest lucru permite aerului arctic rece să se deplaseze mai spre sud și aerului mai cald să se deplaseze spre nord, crescând frecvența vârtejurilor polare și accentuând contrastele dintre anotimpuri. Rezultatul nu este o creștere directă a temperaturii, ci o climă caracterizată de fluctuații bruște: ninsori mai abundente.