Conform echipei profesorului Eloise Marais de la University College London, în 2024 au avut loc 259 de lansări de rachete, care au necesitat arderea a peste 153.000 de tone de combustibil. Pentru comparație, cu un an mai devreme au fost înregistrate 223 de lansări, titrează The Guardian.
Cercetătorii notează că misiunile mega-constelațiilor de sateliți de comunicații – cum ar fi Starlink, OneWeb și Thousand Sails – au devenit o sursă cheie a creșterii emisiilor. Acestea au dus deja la o triplare a volumului de funingine și dioxid de carbon, care amplifică semnificativ efectul de seră.
Deși nivelul general de poluare provenit de la rachete este mai mic decât cel provenit din industrie sau aviație, oamenii de știință subliniază faptul că particulele emise la altitudini mari persistă în atmosferă mult mai mult timp. Impactul lor asupra climei, conform calculelor, este de sute de ori mai puternic decât cel al unei poluări similare de pe Pământ.
O preocupare deosebită este utilizarea combustibilului solid pentru rachete, care, atunci când este ars, eliberează compuși de clor care distrug stratul de ozon. Acest lucru ar putea anula succesele Protocolului de la Montreal, care își propune să reabiliteze stratul de ozon al planetei.
Oamenii de știință au identificat o altă problemă: arderea anuală a mii de sateliți și piese de rachete la întoarcerea pe Pământ. În 2024, 2.539 de obiecte au intrat în atmosferă și au ars, lăsând în urmă aproximativ 13,5 mii de tone de materiale.
„Ne aflăm pe un teritoriu neexplorat”, subliniază profesorul Marais. „Niciodată până acum omenirea nu a poluat atmosfera superioară la o asemenea scară.”
Experții solicită un nou regim internațional care să reglementeze activitățile spațiale pentru a limita creșterea emisiilor și a preveni consecințele pe termen lung asupra climei.