Prăbușirea ghețarului Thwaites din vestul Antarcticii ar putea provoca o creștere a nivelului mării cu 3,5 m, inundând orașele de coastă din întreaga lume. De aceea este numit chiar și Ghețarul apocalipsei, titrează earth.com.
Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Pennsylvania au dezvoltat o nouă metodă de analiză a fisurilor care distrug rafturile de gheață, care acționează ca o frână naturală, împiedicând cea mai mare parte a gheții să cadă în ocean. Odată ce raftul slăbește sau se desprinde, ghețarul începe să se topească rapid.
Echipa a analizat date de la satelitul ICESat-2 al NASA din 2018 până în 2024. Folosind o nouă tehnică de procesare, au creat profiluri 3D detaliate ale suprafeței gheții și au dezvăluit o structură de fisuri care anterior era inaccesibilă observării.
S-a dovedit că partea estică a raftului de gheață Thwaites este cea mai instabilă și puternic crăpată, spre deosebire de partea vestică relativ stabilă. Motivele acestei asimetrii sunt încă studiate, dar, potrivit oamenilor de știință, încălzirea oceanului, micșorarea gheții marine și creșterea curenților de sub gheață pot juca un rol important.
Cel mai alarmant lucru este că această distrugere declanșează o buclă de feedback: mai multe fisuri – flux mai rapid de gheață – și mai multe fisuri. Acest lucru aduce ghețarul mai aproape de punctul fără întoarcere, dincolo de care nu va mai fi posibil să se controleze dezintegrarea sa.
Tehnica, dezvoltată de geografii Shujie Wang și Richard Alley, este deja salutată ca un pas major înainte. Aceasta poate prezice unde și când vor avea loc prăbușiri critice, oferind potențialul de avertizare timpurie și adaptare.
Studiul se bazează pe prăbușirea catastrofală a platformei glaciare Larsen B din 2002, când o calotă glaciară de 1.250 de mile pătrate a dispărut în câteva săptămâni – un semnal puternic al amplorii impactului schimbărilor climatice.
Provocarea pentru oamenii de știință acum este să înțeleagă cum se comportă ghețarii înainte de a fi prea târziu. Noua abordare oferă deja instrumente precise pentru observare și modelare care ar putea schimba capacitatea noastră de a răspunde la criza climatică.