Cercetările internaționale arată că activitatea umană afectează nu doar numărul de animale, ci și anatomia și parametrii biologici ai acestora. De la codul din Marea Baltică la rozătoarele urbane, speciile se schimbă mai rapid decât prezicea teoria evoluționistă clasică.
Oamenii de știință din Germania și Statele Unite au descoperit că pescuitul în masă din ultimele decenii a dus la schimbări persistente în populația de cod baltic. Lungimea sa medie a scăzut cu aproape jumătate, iar greutatea sa de cinci ori. Dacă în anii 1990 peștele atingea adesea un metru, astăzi rareori depășește 20-25 de centimetri. Interdicția pescuitului în partea de est a Mării Baltice, introdusă în 2019, nu a dus la restabilirea dimensiunilor sale anterioare – peștele pur și simplu a încetat să crească.
După cum arată studiul publicat în revista Science Advances, selecția intensivă cauzată de pescuit a dus la fixarea unor trăsături genetice de creștere lentă și dimensiuni mai mici la cod. Aceste caracteristici s-au dovedit a fi „avantajoase” pentru supraviețuirea în condiții de pescuit, deoarece indivizii mici scăpau mai des din plase.
Observații paralele din Statele Unite au relevat o tendință similară în rândul rozătoarelor urbane. Potrivit oamenilor de știință de la Muzeul de Istorie Naturală din Chicago, veverițele care au trăit în limitele orașului de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în prezent au avut cranii mai mari și dinți mai mici. Motivul îl reprezintă schimbările în dietă: animalele au devenit mai puțin predispuse să roadă nuci și semințe, dar mai predispuse să mănânce deșeuri și produse din gropile de gunoi.
Șoarecii de câmp nu prezintă astfel de modificări la nivelul craniului, dar bulele lor auditive, structurile osoase ale urechii interne, au scăzut în dimensiuni. Cercetătorii sugerează că acest lucru se datorează adaptării la mediul zgomotos urban: vibrațiile subterane, transportul și alte sunete antropogene pot pune presiune asupra sistemului senzorial al animalelor.
După cum notează experții, influența umană a devenit un factor evolutiv semnificativ, capabil să schimbe traiectoriile de dezvoltare ale unor specii întregi de-a lungul mai multor generații. Schimbările se produc rapid – și adesea nu în bine pentru sustenabilitatea ecosistemelor.