Un studiu publicat în Journal of Hazardous Materials a constatat că înlocuitorii sintetici de zahăr, cum ar fi sucraloza, acesulfamul și zaharina, sunt eliberați în apele uzate în cantități mari și sunt dificil de eliminat la stațiile de epurare.
Oamenii de știință de la Universitatea de Tehnologie din Sydney și de la Universitatea Tehnică din Texas au analizat date din 24 de țări și au descoperit că nivelurile de îndulcitori sunt deosebit de mari în Statele Unite, Spania, India și Germania și cresc cu 10-30% vara.
Deoarece aceste substanțe nu sunt absorbite de organism, acestea îl lasă neschimbate și ajung în apele, unde se pot acumula și afecta fauna acvatică. De exemplu, la pești au fost înregistrate anomalii congenitale cauzate de sucraloză, iar zaharina prezintă neurotoxicitate în doze mari. Spre deosebire de zaharurile „naturale”, compușii sintetici sunt rezistenți la degradare – la fel ca PFAS, cunoscuți sub numele de „substanțe chimice permanente”.
Autorii studiului solicită standarde de mediu mai stricte și modernizarea tehnologiilor de tratare și sugerează, de asemenea, utilizarea monitorizării apelor uzate pentru a evalua consumul de îndulcitori de către populație.
Credit: Journal of Hazardous Materials (2025). DOI: 10.1016/j.jhazmat.2025.138