În întreaga lume, laptele devine din ce în ce mai puțin accesibil – nu din cauza unei mode pentru alternativele pe bază de plante, ci dintr-un motiv mai alarmant: schimbările climatice subminează bazele creșterii vacilor de lapte. Creșterea căldurii și a umidității provoacă stres termic la vaci, ceea ce reduce producția de lapte, face ca animalele să fie mai puțin sănătoase și subminează sustenabilitatea industriei.
Oamenii de știință avertizează că temperaturile extreme reduc producția de lapte cu până la 10%, chiar și cu sisteme moderne de răcire, cum ar fi ventilatoarele și pulverizatoarele de apă. Mai mult, efectele se resimt nu doar în timpul căldurii – poate dura mai mult de 10 zile pentru ca volumele de lapte să se refacă. Și dacă căldura durează mai mult de o săptămână, pierderile pot ajunge la 25% sau mai mult, titrează earth.com.
Principalul impact se resimte asupra vacilor aflate la începutul lactației și asupra raselor cu randament ridicat – exact cele de la care fermierii așteaptă o productivitate maximă. Acest lucru pune sub semnul întrebării sustenabilitatea sistemelor moderne de producție a laptelui de înaltă eficiență, concepute pentru un climat stabil și temperaturi moderate.
Cercetările arată că, deși tehnologiile de răcire ajută la reducerea pierderilor cu aproximativ jumătate, acestea devin mai puțin eficiente pe măsură ce temperaturile cresc. În plus, multe ferme din țările cu climă caldă – în special în Asia, America Latină și Africa – pur și simplu nu își pot permite sisteme costisitoare de control al climei.
Fără măsuri suplimentare, producția globală de lapte ar putea scădea la 4% până la mijlocul secolului XXI. Deosebit de vulnerabile sunt țări precum India, Pakistan și Brazilia, cei mai mari producători din lume, unde valurile de căldură devin din ce în ce mai lungi și mai intense. Însă țările cu climă mai blândă, inclusiv SUA și China, nu sunt imune la pierderi.
În timp ce fermierii se adaptează – schimbând programele de hrănire, amânând fătările, reconstruind grajdurile – oamenii de știință solicită măsuri sistemice: revizuirea politicilor agricole, dezvoltarea unor rase cu o toleranță mai mare la căldură și reducerea stresului climatic în general. La urma urmei, nu este în joc doar economia fermierilor, ci și disponibilitatea unui produs alimentar de bază pentru milioane de oameni.