Oceanele lumii au atins un punct de cotitură, nivelurile de aciditate depășind acum limitele de siguranță, avertizează oamenii de știință. Un nou studiu a descoperit că așa-numita „limită planetară” pentru acidificarea oceanelor a fost încălcată în urmă cu cinci ani – amenințând toată viața marină, de la crustacee minuscule la recife de corali, scrie The Guardian.
„Acidificarea oceanelor nu este doar o amenințare la adresa mediului. Este o bombă cu ceas în inima ecosistemelor marine și a economiilor de coastă”, spune profesorul Steve Widdicombe de la Laboratorul Marin Plymouth (PML), coautor al lucrării și copreședinte al Rețelei Globale de Observare a Acidificării.
Ceea ce a fost numit „geamănul malefic” al crizei climatice se agravează pe măsură ce oceanul absoarbe excesul de dioxid de carbon din atmosferă, transformându-l în acid carbonic. Acest lucru determină scăderea pH-ului apei de mare, distrugând capacitatea multor organisme de a construi cochilii și schelete.
Anterior, se credea că oceanele nu trecuseră încă așa-numitele limite planetare – praguri care determină stabilitatea sistemelor cheie ale Pământului. Totuși, un nou studiu realizat de oameni de știință din Marea Britanie și SUA dovedește contrariul. În unele regiuni, oceanul a depășit linia critică până în 2020 – concentrația de carbonat de calciu, vital pentru organismele marine, a scăzut cu peste 20% față de nivelurile preindustriale.
Situația de sub suprafață este deosebit de alarmantă: la o adâncime de aproximativ 200 de metri – unde este concentrată cea mai mare parte a vieții oceanice – concentrația de dioxid de carbon în 60% din ape depășește deja limita „sigură”.
„Suntem obișnuiți să privim oceanul ca pe o suprafață albastră, dar adevărata biodiversitate este ascunsă în coloana de apă. Și aici se produc cele mai dramatice schimbări astăzi”, explică profesorul Helen Findlay de la PML.
Consecințele pot fi catastrofale: coralii, stridiile, midiile și micii fluturi de mare își pierd capacitatea de a forma structuri protectoare. Cochiliile lor devin fragile, creșterea lor încetinește, șansele lor de supraviețuire scad. Și odată cu ele, lanțuri trofice întregi și ecosisteme se prăbușesc.
Oamenii de știință subliniază faptul că acidificarea nu este o amenințare abstractă a viitorului, ci este deja aici. Singura modalitate de a opri procesul este reducerea drastică a emisiilor de CO₂. Dar chiar dacă vom reuși, consecințele daunelor deja produse se vor resimți în deceniile următoare.
Între timp, eforturile trebuie să se concentreze urgent pe conservarea celor mai vulnerabile specii și regiuni. „Acest raport este un semnal de alarmă care nu mai poate fi ignorat”, a declarat Jessie Turner, directoarea Alianței Internaționale pentru Acidificarea Oceanelor. „Deja pierdem habitate și mai este puțin timp pentru a lua decizii.”
Pe fondul catastrofelor climatice și al extincțiilor în masă, oceanul amintește încă o dată umanității de fragilitatea sa. Iar întrebarea nu mai este dacă vom reuși să-l salvăm, ci câte daune vom permite înainte de a ne opri.