Numărul persoanelor strămutate forțat în propriile țări a depășit 80 de milioane până la sfârșitul anului 2024 pentru prima dată în istorie, potrivit unui nou raport al Centrului de Monitorizare a Strămutărilor Interne (IDMC). Principalele cauze au fost conflictele armate, sărăcia și fenomenele climatice extreme, scrie euronews.com.
Anul trecut, 45,8 milioane de persoane au fost strămutate din cauza dezastrelor naturale, aproape dublu față de media din ultimul deceniu. Experții atribuie această creștere accentuată impactului tot mai mare al schimbărilor climatice: inundațiile, taifunurile și uraganele care se produc mai frecvent, afectând zone de mari suprafețe și provocând pagube mai mari.
„Strămutarea internă este locul unde se intersectează conflictul, sărăcia și criza climatică, lovind cel mai puternic persoanele vulnerabile”, explică Alexandra Bilak, directoarea IDMC.
Ciclonuri precum uraganele Ellen și Milton din Statele Unite și taifunul Yagi din Asia de Est au reprezentat mai mult de jumătate din totalul strămutărilor legate de dezastre în 2024. Inundațiile au adăugat încă 42%, din Ciad și Brazilia până în Europa și Filipine. În total, dezastrele naturale au reprezentat 99,5% din totalul strămutărilor „climatice” înregistrate în 2024.
Statele Unite au înregistrat 11 milioane de astfel de cazuri, ceea ce a reprezentat un record absolut pentru o singură țară. În același timp, IDMC subliniază că majoritatea strămutărilor au avut loc sub forma unor evacuări pre-organizate, care au contribuit la salvarea a mii de vieți omenești.
În ciuda impactului devastator al intemperiilor, conflictul armat rămâne principalul factor determinant al strămutării interne: 90% din totalul persoanelor strămutate (73,5 milioane) au fugit din calea violenței.
Situația a fost deosebit de gravă în Sudan, unde războiul civil a forțat 11,6 milioane de oameni să-și părăsească locuințele – mai mult decât oriunde altundeva în lume. În Gaza, strămutarea în masă a devenit o realitate permanentă: se estimează că aproape întreaga populație a Fâșiei este încă strămutată în interiorul țării, mulți dintre oameni fiind evacuați după a zecea dată.
Raportul subliniază că, din 2009, numărul țărilor care s-au confruntat atât cu conflicte, cât și cu dezastre naturale s-a triplat. Peste 75% dintre persoanele strămutate din cauza conflictelor trăiesc în țări cu vulnerabilitate climatică ridicată. Aceasta înseamnă că schimbările climatice exacerbează impactul violenței, prelungesc crizele și complică revenirea la viața normală.
„Când au loc dezastre în țări afectate de conflicte, impactul este amplificat. Acest lucru face ca strămutarea să fie mai lungă, mai periculoasă și mai dificil de găsit soluții”, explică Vicente Ancellini, analist la IDMC.
Potrivit experților, creșterile suplimentare ale numărului de persoane strămutate în interiorul țării pot fi evitate doar dacă se abordează simultan provocările climatice, umanitare și politice. Prioritatea principală este reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, care amplifică fenomenele meteorologice extreme. Dar acest lucru nu este suficient.
Există patru domenii cheie de acțiune, recomandate de Centrul Global pentru Mobilitate Climatică și susținute de ONU:
- Reducerea vulnerabilității infrastructurii: îmbunătățirea zonarii, a codurilor de construcție și protejarea zonelor.
- Pregătire cuprinzătoare pentru dezastre: de la sisteme de avertizare timpurie la mecanisme de asigurare și sprijin social.
- Sprijinirea migrației gestionate: crearea de programe care să permită oamenilor să părăsească zonele periculoase cu ajutorul statului.
- Asistență pe termen lung pentru persoanele strămutate: asigurarea de adăpost, acces la servicii, mijloace de trai și educație.
„Avem nevoie de o alianță largă – de la factorii de decizie politică la mediul de afaceri – pentru a construi un răspuns durabil la provocările migrației climatice. Până când se va întâmpla acest lucru, tot mai multe persoane sunt strămutate. Și în spatele fiecărui număr se află o poveste umană despre pierdere, speranță și lupta pentru supraviețuire.”, spune Sarah Rosengartner de la GCCM.