Un studiu publicat în revista Nature a constatat că vârtejurile oceanice sunt responsabile pentru aproape jumătate din valurile de căldură și de frig care ajung în zonă. Aceste fluctuații de temperatură pot afecta semnificativ ecosistemul, iar efectele lor devin mai intense pe măsură ce oceanele lumii se încălzesc.
Curenții din adâncurile oceanelor provocați de vârtejuri joacă un rol important în transportul schimbărilor extreme de temperatură care afectează zona mezopelagică, cunoscută și ca „zona crepusculară”. Această zonă, situată între 200 și 1 000 de metri adâncime, este bogată în diverse forme de viață, inclusiv pești, calamari, meduze și milioane de alte creaturi.
Curenții turbionari sunt vârtejuri uriașe de apă oceanică, care ating uneori sute de kilometri în diametru și adâncimi de peste 1.000 de metri. Acești curenți pot coborî apa caldă la adâncimi mari și ridica apa rece la suprafață, provocând fluctuații dramatice ale temperaturii. Conform studiului, mai mult de 70 % din valurile de căldură de la mare adâncime din largul coastei de est a Australiei au fost legate de curenții turbionari provocați de curentul australian de est.
Atunci când vârtejurile se rotesc în sensul invers acelor de ceasornic, acestea atrag apa caldă spre adâncime, provocând valuri de căldură. În sensul opus de rotație, ele ridică masele de apă rece, creând perioade de răcire. Aceste fenomene sunt deosebit de frecvente în oceanele de latitudini medii și în curenții majori, cum ar fi Kuroshio în Pacific și Gulf Stream în Atlantic.
Din cauza încălzirii globale, oceanele rețin aproximativ 90% din căldura generată de efectul de seră, crescând frecvența valurilor de căldură marine. Valurile de căldură au devenit deosebit de frecvente lângă coasta de est a Australiei și Tasmania, coasta de nord-est a Pacificului a Statelor Unite și Atlanticul de Nord.
Pe măsură ce temperatura oceanului crește, curenții turbionari devin mai puternici, intensificând atât valurile de căldură, cât și perioadele de frig. Acest lucru ar putea duce la schimbări masive în ecosistemul zonei crepusculare, unde este concentrată cea mai mare biomasă de pești din ocean. De exemplu, peștele Bristlemouth este poate cea mai abundentă vertebrată de pe planetă, cu cifre care ajung până la cvadrilioane.
Valurile de căldură pot avea un impact catastrofal asupra ecosistemelor marine, distrugând recifele de corali, provocând deplasarea speciilor sau mortalitatea în masă. Pescuitul este, de asemenea, în pericol, deoarece pierderile de la temperaturi extreme pot fi bruște și devastatoare.
Monitorizarea schimbărilor din adâncurile oceanelor rămâne o provocare. Sateliții pot monitoriza doar temperaturile de la suprafață, așa că pentru observații profunde, oamenii de știință folosesc geamanduri Argo și roboți subacvatici care se scufundă la adâncimi de până la 2.000 de metri. Aceste tehnologii permit cercetătorilor să înțeleagă mai bine cum se produc schimbările de temperatură în adâncurile oceanului.
Identificarea rolului curenților turbionari în transferul temperaturilor extreme este doar primul pas. De asemenea, este important să se determine modul în care aceste fenomene afectează oxigenul și nutrienții din apă, care sunt esențiale pentru susținerea vieții în zona crepusculară. În fiecare an, efectele schimbărilor climatice devin mai vizibile, iar cercetările suplimentare vor ajuta la o mai bună pregătire pentru posibile dezastre în ecosistemele de adâncime.
În concluzie, curenții turbionari devin un factor important în schimbarea temperaturilor în adâncul oceanului, ceea ce amenință existența diverselor specii marine. Dezvoltarea de metode pentru a prognoza valurile extreme de căldură și frig folosind date satelitare ar putea ajuta la minimizarea daunelor și la protejarea vieții în adâncurile crepusculare ale oceanelor lumii.