Germania, Franța și Spania, în fruntea clasamentului țărilor din Europa care sunt pe primul loc în ceea ce privește construcția de noi centrale eoliene

UE trebuie să accelereze ritmul de dezvoltare a energiei eoliene pentru a-și atinge obiectivul de 425 GW până în 2030. Germania, Franța și Spania au ocupat primele locuri în clasamentul țărilor din Europa care au construit o capacitate mai mare de centrale eoliene  în prima jumătate a anului 2024. Aceste date sunt furnizate de organizația WindEurope în raportul său „Wind Energy Update for Europe: Autumn 2024”.

Iatăcare sunt cifrele cheie din acest document:

  • în primele 6 luni ale acestui an, în Europa au fost construite 6,4 GW de parcuri eoliene noi: 5,3 GW onshore și 1,1 GW offshore;
  • separat, 5,7 GW de energie eoliană nouă au fost puse în funcțiune în cele 27 de țări ale UE: 4,7 GW pe uscat și 1 GW offshore;
  • capacitatea totală instalată de energie eoliană în Europa a ajuns la 278 GW, iar în cele 27 de țări UE la 225 GW, din care peste 80% este energie eoliană pe uscat;
  • Germania rămâne în fruntea dezvoltării energiei eoliene în Europa, după ce a pus în funcțiune 1,7 GW de energie eoliană nouă în prima jumătate a anului;
  • Franța (1,2 GW) și Spania (876 MW) ocupă locurile doi și trei, cu o ușoară diferență.

Distribuția noii capacități WPP pe țări este prezentată în graficul de mai jos:

Se preconizează că UE va construi în medie 22 GW de noi parcuri eoliene pe an în perioada 2024 – 2030. Analiștii observă însă că UE trebuie să construiască cel puțin 33 GW anual pentru a-și atinge obiectivele climatice și energetice pentru 2030. Acest lucru ar permite punerea în funcțiune a până la 350 GW în UE până în 2030.

Punerea în funcțiune efectivă și proiectată de WindEurope a noilor centrale eoliene, poate fi vizualizată în graficul următor:

WindEurope a observat că problema congestionării rețelei și a obținerii autorizațiilor de conectare este încă actuală. Acest lucru nu numai că întârzie realizarea proiectelor, dar complică și procesul de atragere a investițiilor. În plus față de problema conexiunilor, analiștii subliniază necesitatea unor investiții mai mari în infrastructura portuară și o mai bună proiectare a licitațiilor.