Potrivit unui nou studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, orașele sunt mai susceptibile de a înregistra mai multe precipitații și de a se confrunta în mod regulat cu ploi torențiale extreme în comparație cu zonele înconjurătoare. Acest fenomen exacerbează alți factori de risc pentru inundațiile urbane, au declarat oamenii de știință, relatează Bloomberg.
Cercetătorii au analizat date din satelit din ultimele două decenii. Din cele peste 1 000 de orașe din întreaga lume care au fost examinate, 63% au înregistrat în medie mai multe precipitații anuale decât zonele rurale îndepărtate. Printre cele mai mari zone urbane în ceea ce privește precipitațiile anuale excedentare se numără Ho Chi Minh City, Vietnam; Kuala Lumpur, Malaezia; Lagos, Nigeria; și Sydney, Australia.
„Zonele urbane sunt deja vulnerabile la inundații, de exemplu din cauza suprafețelor impermeabile, cum ar fi drumurile, parcările, și a sistemelor de drenaj inadecvate. Între timp, schimbările climatice conduc la ploi torențiale mai puternice. Urbanizarea modelează vremea în mai multe moduri”, a declarat Dev Niyogi, profesor de științe ale Pământului și planetare la Universitatea Texas din Austin, SUA, și unul dintre autorii studiului. În primul rând, orașele tind să fie mai calde decât zonele rurale, un fenomen numit efectul de insulă de căldură urbană. Atunci când aerul cald se ridică, acesta creează curenți ascendenți care pot duce la creșterea formării norilor și a precipitațiilor. Un peisaj urban neuniform, cu clădiri înalte și infrastructură rigidă, poate încetini fluxul de aer localizat sau prelungi precipitațiile. În plus, aerul de deasupra orașelor are o concentrație mai mare de aerosoli: aceasta înseamnă că există mai multe particule mici în atmosferă, care adună apa în jurul lor în picături de ploaie și formează nori.
De exemplu, zona urbană a orașului Ho Chi Minh a înregistrat în medie 274 mm de precipitații anuale suplimentare în comparație cu pereferiile sale rurale. Autorii studiului au identificat orașele pe baza observațiilor prin satelit ale acoperirii terenurilor și apoi au stabilit trei zone concentrice în jurul fiecăruia, presupunând că cea mai îndepărtată zonă „se află în afara intervalului dominant al influenței orașului” asupra precipitațiilor, au scris ei. Mai multe zone urbane, inclusiv Kyoto, Japonia, și Seattle, SUA, s-au dovedit a fi „insule uscate”, deoarece au primit mai puține precipitații decât zonele din jurul lor. Geografia a părut să joace un rol în unele cazuri – de exemplu, orașele situate în văi care primesc mai puține precipitații decât dealurile din apropiere. Cercetătorii au constatat, de asemenea, că precipitațiile erau mai mari în partea dinspre vânt a orașelor în comparație cu zonele înconjurătoare și mai mici în zonele rurale din partea dinspre vânt a orașelor.
Oamenii de știință știu de mult timp despre insulele de căldură urbane. Există o conștientizare crescândă a altor efecte ale urbanizării asupra climei, iar noul studiu este un „pas important înainte” în înțelegerea impactului asupra precipitațiilor, a declarat William Solecki, profesor de geografie și științe ale mediului la Hunter College din SUA, care nu a fost implicat în studiu.