Un nou studiu publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences propune o extindere a scalei de uragane Saffir-Simpson, care a fost dezvoltată la începutul anilor 1970 de către inginerul civil Herbert Saffir și meteorologul Robert Simpson.
Uraganele devin atât de puternice din cauza crizei climatice, încât clasificarea lor ar trebui extinsă pentru a include o furtună de categoria 6, mărind scara de la cea standard (categoriile de la 1 la 5), potrivit oamenilor de știință din Statele Unite.
Uraganele de categoria 1 pe scara Saffir-Simpson ating o viteză maximă de 153 de kilometri pe oră, scara crescând pe măsură ce vitezele cresc. Categoria 3 și cele de mai sus sunt considerate uragane majore care pot provoca pagube serioase, în timp ce cea mai puternică categorie 5 include toate uraganele cu viteze de 250 de kilometri pe oră sau mai mult.
Potrivit cercetătorilor, cinci uragane din ultimul deceniu ar putea fi clasificate ca o nouă categorie 6 ca putere, incluzând toate uraganele cu vânturi susținute de 309 kilometri pe oră sau mai mult. În timp ce numărul total de uragane nu crește din cauza crizei climatice, experții au constatat că intensitatea furtunilor puternice a crescut semnificativ în cele patru decenii de observații prin satelit ale uraganelor. Un ocean supraîncălzit oferă energie suplimentară pentru ca uraganele să se consolideze rapid, alimentate de o atmosferă mai caldă și mai umedă.