Și în acest episod discutăm cu Olga Tumuruc, directoarea Agenției de Guvernare Electronică din R.Moldova. Dacă anterior am vorbit despre ce înseamnă guvernarea electronică și relația acesteia cu cetățeanul, cum și până când își propun autoritățile să devenim o națiune digitală, acum discutăm un pic mai mult despre justiție – ce efecte are rezistența la transformarea digitală, cum se împacă evoluțiile digitale cu legea, dar și care este impactul tehnologiilor asupra drepturilor omului.
Cu DREPTul: Care ar fi serviciile sau instituțiile pe care le considerați model la capitolul digitalizare?
Olga Tumuruc: Pentru mine, în domeniul justiției, Consiliul Național de Asistență Juridică Garantată de Stat este un exemplu, fiindcă ei n-au stat foarte mult pe gânduri, când au înțeles cât de mult pot să-și optimizeze timpul și efortul utilizând semnătura electronică sau accesul la date în timp real. În domeniul tradițional, să zic așa, de prestare a serviciilor publice este un model și Casa Națională de Asigurări Sociale, care are o povară administrativă enormă, pentru că sunt foarte multe prestații sociale și angajații ei sunt cumva impuși de toată această situație să-și optimizeze activitatea și de fiecare dată când pot să o facă, utilizând tehnologiile informaționale, o fac. Este și exemplul pe care l-am dat anterior, inclusiv alte servicii de tipul recalculării pensiei, care la fel poate fi făcută aplicând online, or ne aducem aminte, acum un an sau doi era foarte mare învălmășeală la casele teritoriale din cauza pensionarilor, care mergeau să solicite recalcularea pensiei. Acum nu mai este o problemă, fiindcă acest lucru poate fi făcut electronic, într-un mod foarte simplu și, cu un ghidaj elementar din partea unei persoane care se pricepe, pensionarii pot să o facă. Alte instituții model… bine, ele toate cumva au câteva elemente, dar campioană eu văd anume Casa Națională de Asigurări Sociale, fiindcă, probabil, au și presiunea aceasta foarte mare care nu le lasă de ales.
Cu DREPTul: Dar codașii sau cei care poate opun rezistență?
Olga Tumuruc: Avem codași inclusiv în domeniul justiției. De ce? Fiindcă avem foarte multe date, spre exemplu, în domeniul justiției cu care se lucrează în alte sectoare de prestare a serviciilor publice, la Agenția Servicii Publice, la Serviciul Fiscal de Stat etc. Deci, aceste autorități au nevoie de datele care se produc, se generează în domeniul justiției.
Cu DREPTul: Cum ar fi?…
Olga Tumuruc: Cum ar fi date despre hotărârile judecătorești din programul integrat de gestionare a dosarelor sau date despre gajuri, alte garanții reale mobiliare care sunt necesare și la Agenția Servicii Publice, și la Serviciul Fiscal de Stat.
Din păcate, avem sisteme informaționale în domeniul justiției, dar nu avem completitudine și calitatea acestor date sau avem chiar lipsă de dorință de a furniza aceste date altor autorități care au nevoie de ele. Chiar dacă avem și cadru normativ, și tehnologic și nu avem obstacole în sensul acesta, nu știu de ce nu se dorește.
În plus, în domeniul justiției cred că este încă foarte mult de lucru, în general, pe partea de utilizare a tehnologiilor informaționale în sistemul judecătoresc și poate aceasta este o explicație de ce nu se dorește să implicăm, iată, în tot ecosistemul acesta de resurse informaționale și programul integrat de gestionare a dosarelor, pentru că foarte mulți judecători nu semnează hotărârile electronic, chiar dacă au toată infrastructura să o facă, scot de pe rol cererile de chemare în judecată care au fost depuse în format electronic, asta chiar dacă avem expres scris în lege că un document cu semnătură electronică avansată calificată are aceeași valoare juridică ca și unul semnat olograf. Dar am zis că o să intervenim expres în Codul de procedură civilă și penală, ca să scriem asta alb pe negru, să nu mai avem astfel de situații în justiție.
Cu DREPTul: Dar e o situație specifică doar pentru justiție?
Olga Tumuruc: Nu este o situație specifică doar în domeniul justiției, dar dacă în alte domenii noi am reușit cât de cât să schimbăm percepția prestatorilor de servicii sau autorităților față de documentul electronic, față de semnătura electronică, oricum în domeniul justiției asta rămâne o problemă, fiindcă, dacă îți scoate cererea de pe rol, asta poate să-ți lezeze foarte grav dreptul de acces la justiție. În special dacă nu ești în țară, spre exemplu, poate să te pună într-o situație în care nu mai poți ulterior să-ți aperi dreptul, de aceea și o văd ca un element foarte sensibil.
Cu DREPTul: Cum vă explicați?
Olga Tumuruc: Păi, nu știu cum să-mi explic, pentru că au fost făcute foarte multe traininguri și instruiri, și demonstrări, și explicații și eu cred că judecătorii știu foarte bine că semnătura electronică are aceeași valoare juridică, ca și cea semnată olograf, chiar nu știu cum să-mi explic. Noi am fost exact în aceeași situație, ca și Agenție de Guvernare Electronică, ni s-a scos de pe rol cererea de chemare în judecată semnată electronic și atunci am zis că asta-i culmea. Nu știu cum să-mi explic, dar cred că o soluție ar fi să scriem expres în Codul de procedură civilă, doar că este greu de fiecare dată să ai grijă să scrii în toate actele, legile și codurile. Avem o lege organică, care explică și spune expres despre valabilitatea unui document semnat electronic și despre forța juridică a unei semnături electronice, iar acesta și este rostul unei legi organice – să aibă grijă să rezolve, iată, aceste probleme de interpretare în alte acte și ar trebui legislația s-o aplicăm integru.
Cu DREPTul: În esență, de rezistență vorbim, în mare parte, unde mai persistă aceasta?
Olga Tumuruc: Rezistență mai avem la unul din cei mai mari prestatori de servicii publice. E vorba despre Agenția Servicii Publice, ei cred că au aproape 80% din toate serviciile publice și avem în societate foarte multe nemulțumiri legate de modul în care se prestează serviciile de către Agenția Servicii Publice. Noi, în virtutea mandatului pe care îl avem în modernizarea serviciilor publice, evident că interacționăm foarte des și foarte strâns cu ei, ca să încercăm să schimbăm această situație. Nu pot să zic că ei nu au sisteme informaționale, ba da, dimpotrivă, au foarte multe sisteme informaționale, ei dețin cele mai importante resurse informaționale de stat, cum spuneam – Registrul de Stat al Populației, al transportului, unități de drept, cadastru etc. Sunt foarte multe soluții informaționale pe care ei le utilizează, dar practica arată că este foarte mult loc de optimizare anume a proceselor sau etapelor prin care trece un cetățean atunci când se adresează la Agenția Servicii Publice, sau etapelor pe care le parcurge un angajat al Agenției Servicii Publice atunci când examinează un dosar sau o distribuție de responsabilități în interiorul domeniului. Am să vă dau un exemplu, vorbim despre domeniul de stare civilă. Bine, că a fost un domeniu care a fost preluat de la Ministerul Justiției și integrat la Agenția Servicii Publice, dar asta nu înseamnă că trebuie să le privim ca „grădini” separate, acum ele toate sunt servicii publice ale Agenției Servicii Publice și trebuie să lucrăm ca să le optimizăm. Acum, ce se întâmplă, dacă vorbim despre înregistrarea unei nașteri? Se adresează unul dintre părinți la primăria cutare, se eliberează un certificat de naștere. Problema este că datele despre această naștere în Registrul de Stat al Populației apar, în cel mai bun caz, în două săptămâni, dacă nu chiar într-o lună, fiindcă acest certificat parcurge efectiv un drum fizic până să ajungă la un operator, angajat al Agenției Servicii Publice, care introduce manual aceste date în Registrul de Stat al Populației. Este undelay (întârziere)destul de mare, care privează, spre exemplu, mama care are acum un copil de dreptul sau de posibilitatea ca să depună acea cerere pentru indemnizația unică la naștere. Până când nu apare în Registrul de Stat al Populației informația despre faptul că s-a născut un copil cu acest IDNP, ea nu poate să introducă acel IDNP al copilului său în solicitarea de indemnizație pe pagina CNAS. Exact asta încercăm acum să facem, să optimizăm acest proces, doar că, m-ați întrebat de rezistență la schimbare, trebuie încă foarte mult de insistat.
Noi vedem mai descentralizate aceste funcții ale prestatorilor de servicii, fiindcă foarte multe evenimente nu se întâmplă în centrele raionale sau în municipiul Chișinău, ele se întâmplă în comunități, în comune, sate, orașe mici și ele se captează așa cum se întâmplă și cu actele de stare civilă, exact acolo, la primărie, de către secretarul consiliului sau de persoana care este autorizată să o facă.
Și el trebuie să aibă posibilitatea nu doar să elibereze o hârtiuță, dar să facă această înregistrare directă în Registrul de Stat al Populației, el deja o face, doar că pe hârtie, trebuie să-i dăm posibilitatea să o facă și electronic, pentru că acesta nu este un oarecare angajat, el este un reprezentant al autorității publice, el are și cunoștințele necesare, și autoritatea necesară să o facă. Și aceasta ar fi o schimbare calitativă destul de esențială. Acesta e doar un mic exemplu, dar la câte servicii are Agenția Servicii Publice, vă dați seama de amploarea rezistenței la schimbare.
Cu DREPTul: Cum se împacă evoluțiile tehnologice cu legea/dreptul, în contextul Republicii Moldova? Că dreptul este un instrument foarte conservator, de regulă.
Olga Tumuruc: Dacă noi dezvoltăm serviciile electronice, sisteme informaționale fără să ținem cont că avem și un cadru normativ, o să intrăm în litigii juridice, fiindcă dacă prestarea unui serviciu se întâmplă prin intermediul unei soluții informaționale, ea produce efecte juridice și atunci generează niște drepturi sau lipsește persoana de niște drepturi. Dacă asta se întâmplă într-un vid normativ, este o problemă și este, de fapt, situația când serviciul prestat prin acel sistem informațional nu produce efecte juridice. A fost o perioadă de timp când noi, la Agenție, eram atât de pasionați și poate că este corect așa, fiindcă noi aveam atât de mult de recuperat pe partea de dezvoltare la toată infrastructura asta de e-guvernare – cu identitate, cu plăți, cu schimb de date, cu cloud, aveam foarte mult de lucru și de recuperat aici, încât cumva am lăsat cadrul legal pe planul doi. Și în momentul în care am văzut că nu putem să avansăm, în special în Republica Moldova, unde dacă nu este scris undeva într-o lege sau în Constituție că trebuie, nu ai niciun sorți de izbândă, noi asta am înțeles și am schimbat un pic strategia, am început să reglementăm tot ceea ce se dezvoltă ca și soluție și sisteme informaționale. Și este corect așa, fiindcă în momentul în care o soluție, o aplicație se utilizează de către o companie privată sau în relații dintre privați este la discreția lor ce reglementează și cum; cum se înțeleg ei, așa fac, dar atunci când noi venim cu niște soluții care vor ajuta la realizarea unor funcții ale statului, vor genera niște drepturi, niște obligații, vor intermedia comunicarea între stat și cetățean, evident că noi trebuie să le reglementăm și evident că trebuie să venim în paralel.
Acum exact asta facem – se dezvoltă un sistem informațional foarte bine, în paralel mergem și cu cadrul normativ, care vine ca și suport – ce reprezintă acest sistem, cum se optimizează, care sunt rolurile, ce drepturi sau obligații generează ș.a.m.d. Tehnologiile și dreptul trebuie să meargă mână în mână.
Cu DREPTul: Dar cum se împacă tehnologiile cu drepturile omului? Dacă am pune pe balanță, cum credeți, tehnologiile aduc mai mult beneficiu sau din contra?
Olga Tumuruc: Evident că tehnologiile vin cu anumite riscuri, orice schimbare vine cu anumite riscuri. Misiunea noastră este însă să le echilibrăm, să venim cu niște instrumente care ar permite totuși să împăcăm tehnologiile și drepturile, și viața privată. Cumva noi încercăm de fiecare dată să privim, inclusiv din perspectiva persoanelor, ce ar schimba asta, ce drepturi ar afecta, ce ar trebui să facem ca să protejăm. Poate foarte multă lume se supără că noi, spre exemplu, configurăm accesul la anumite servicii publice pe bază de identitate electronică, se supără, deoarece cumva până acum semnătura electronică, care este, de fapt, elementul-cheie de acces sigur la un serviciu public, era poate mai puțin accesibilă, trebuia să plătești pentru semnătura mobilă, dar asta este identitatea persoanei în spațiul electronic, în spațiul digital și orice acțiune pe care o face este conștientă și inclusiv își asumă acest comportament în spațiul digital. Prin acest fapt asigurăm inclusiv faptul că nu se încalcă drepturile unei alte persoane, că nu se depun solicitări în numele altor persoane sau în detrimentul altor persoane, de aceea și încercăm să echilibrăm.
Sau dacă vorbim despre prelucrarea datelor, fiindcă dacă privim serviciile publice electronice, evident că nu putem să vorbim despre documente, hârtii, certificate, noi trebuie să le substituim prin date, care sunt prelucrate în diverse sisteme informaționale prin care se prestează aceste servicii electronice. Și cum încercăm să asigurăm echilibrul între dreptul la prelucrarea acestor date, dar și dreptul la viața privată? Încercăm să limităm prelucrarea datelor strict la obiectivul, scopul sau necesitatea, problema care trebuie să fie soluționată. Or la noi, în Republica Moldova, foarte multe autorități s-au deprins să prelucreze volume enorme de date, indiferent le trebuie sau nu le trebuie, ei aveau acces la un volum extraordinar de date și când am venit noi cu Legea cu privire la schimbul de date și interoperabilitate împreună cu Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal și am zis că „voi trebuie să argumentați de ce aveți nevoie de aceste date și de care date aveți nevoie”, la foarte multă lume îi era greu să răspundă, să zică, să formuleze anume de care date au ei nevoie. Păi cum de care date? Acces la Registrul de Stat al Populației. Nu! Ție îți trebuie doar să examinezi cererea de solicitare a unei indemnizații, ție nu-ți trebuie înălțimea persoanei, nu-ți trebuie greutatea, nu-ți trebuie culoarea ochilor, nu-ți trebuie grupa sangvină, ție îți trebuie numele, prenumele, gradul de rudenie și adresa. Acestea sunt 4-5 câmpuri, nu sunt 20 de câmpuri, care sunt în Registrul de Stat al Populației.
A fost o chestie de echilibrare și de schimbare iarăși a modalității de lucru. Foarte greu a fost să facem asta, pentru că foarte multă lume nici nu era deprinsă să analizeze până în detalii și atât de minuțios ce au ei de făcut, întrucât erau puși în situația să analizeze procesele lor.
Noi am schimbat această perspectivă exact din imperativul de a asigura și protecția dreptului persoanei. Totodată, am creat și un mecanism, dacă vorbim despre prelucrarea datelor, în care cetățeanul este informat despre care autoritate i-a prelucrat datele, în ce scop, care este mandatul său legal în acest sens, la ce dată a făcut-o și fiecare din noi, accesând cabinetul personal, poate să vadă. Acesta este un instrument foarte bun de monitorizare și de responsabilizare a autorităților, fiindcă ei știu că acțiunile lor sunt transparente și, ulterior, cetățenii, dacă înțeleg că eu n-am interacționat ca atare cu banca cutare, eu n-am fost la ei să solicit un credit, spre exemplu, de ce ei mi-au prelucrat datele; acesta este un mecanism de control foarte bun.
Cu DREPTul: Dați-ne câteva detalii, ce este cabinetul personal și cum poate fi folosit?
Olga Tumuruc: Cabinetul personal se accesează pe bază de semnătură electronică, pentru că acolo putem să vizualizăm o gamă foarte largă de date, datele pe care efectiv statul le deține despre noi, despre mine și să configurăm accesul acolo fără semnătură electronică este inacceptabil, fiindcă s-ar putea Dvs. să puteți să vizualizați datele mele și invers, ceea ce nu este admisibil. De aceea nivelul de utilizare a acestui portal nu este cel pe care ni l-am dori, fiindcă avem totuși un uptake destul de mic la semnătura electronică, cred că până în maximum 200.000 de persoane, dar noi încercăm să spargem și acest cerc vicios, dacă pot să-i zic așa, fiindcă noi am fost foarte mult timp în acest cerc vicios, când nu dezvoltam servicii electronice, fiindcă aveam un update destul de mic la semnătura electronică, nu dorea lumea să utilizeze semnătura electronică, pentru că nu avea unde, nu era această necesitate.
Și trebuia de undeva să spargem acest sistem, acest cerc, noi încercăm să facem asta printr-o nouă modalitate de semnătura electronică, care va fi efectiv o aplicație pe telefonul mobil și va fi gratuită. Chiar dacă acum în Republica Moldova semnătura electronică, nici cea mobilă, nici cea pe token n-are un preț considerabil, oricum acest element adițional de plată – 3 lei pentru o semnare sau nu știu care este prețul acum la token, în fine, mie mi se pare foarte accesibil, dar oricum era un element de disconfort pe care, probabil, cetățenii nu voiau să-l treacă. Acum, dacă noi o să avem posibilitatea să ne configurăm o semnătură electronică avansată, calificată printr-o aplicație pe telefonul mobil, în special fără foarte mare birocrație și pași, certificate și documente și o să fie gratuit, noi estimăm că numărul persoanelor care vor avea semnătură electronică va fi mult mai mare și, respectiv, cerința din partea lor de servicii electronice va fi mult mai mare. Ne dorim foarte mult ca ei să aibă această presiune pozitivă asupra prestatorilor de servicii și să ceară cât mai multe servicii electronice.
Cu DREPTul: Ziceați mai devreme despre o opțiune, soluție ce ține de semnătură digitală. Despre ce este vorba?
Olga Tumuruc: Aplicația se numește MobiSign. Nu pot să vă dau acum niște date statistice exacte câte persoane avem în țară care au un telefon smart, dar acoperirea este destul de mare și tendința este, în general se migrează de pe web pe mobil. Pentru că, până a ajunge la calculator, oamenii ce fac? În primul rând, se uită în telefon, fiind pe drum, fiind în transport, ei trebuie să aibă totul la îndemână în telefon, de aceea noi am și mers pe direcția de dezvoltare a acestei aplicații mobile, care este, de fapt, primul pas pentru a aduce, în general, toate serviciile publice și tot ce avem noi pe telefonul mobil, care o să fie treptat prin aplicația Mobi.gov, guvernul tău în telefonul mobil, dacă pot să-i zic așa.
Pentru cei care nu au nici semnătură mobilă, nici token cu semnătură mobilă, nici telefon smart pe care să poată să configureze semnătura electronică vor rămâne în continuare prestatorii de servicii care trebuie să asigure accesibilitatea serviciilor lor pentru cetățeni. Noi încercăm să ajutăm prestatorii de servicii prin centre unificate de prestări servicii pe care le deschidem în localitățile mici, în primării, în sătucuri, care sunt mai îndepărtate de centrele raionale, pentru că în mare parte concentrarea de servicii, de prestatori este la nivel de raion și de fiecare dată cetățenii noștri din sate trebuie să se deplaseze la centrul raional doar ca să-și facă o programare, după care revin înapoi și iar, și iar, și iar…
Prin aceste centre unificate de prestări servicii noi aducem serviciile de la prestatorii centrali de servicii publice în localități mai aproape, într-un loc în care ei pot să meargă mult mai ușor ca să fie asistați și ghidați.
Cu DREPTul: Ce ține de centrele unificate care ar fi raportul dintre necesitate și realizare/realitate?
Olga Tumuruc: Necesitate ar fi efectiv în fiecare localitate. Aceste centre unificate de prestări servicii se instituie pe lângă autoritățile publice locale, pe lângă primării și necesitate ar fi efectiv în fiecare primărie, dar, evident, acum nu putem să acoperim 900 de primării. Noi avem un obiectiv de a deschide, cel puțin, 80 de centre unificate de prestări servicii și o facem deja prin intermediul proiectului „Modernizarea serviciilor publice locale”, pe care îl avem în curs de implementare acum cu suportul Băncii Mondiale. Am lansat primele 17 centre în ianuarie și pilotăm acum activitatea în aceste centre, fiindcă este o activitate diferită, nouă și noi încă trebuie să învățăm cum mai bine să asigurăm această comunicare între primării și Agenția Servicii Publice, Casa Națională de Asigurări Sociale, Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă, fiindcă, într-un fel, nu este o problemă de a solicita un serviciu de la primărie, este o problemă în a solicita serviciile la aceste autorități centrale, chiar dacă ei sunt la nivel de raion.
Suntem în pilotare, dar până în iunie 2023 vrem să ajungem la un număr, cel puțin, de 80 de astfel de centre, însă acesta este pragul minim, noi ne-am dori să avem cât mai multe. Bine, „cât mai multe” este un termen foarte abstract, cred că 150 ar fi și pe capacitatea noastră, întrucât este un efort și logistic, de dotare, de comunicare, de instruire a acelor specialiști care activează în aceste centre unificate de prestări servicii și asta ne-ar permite să facem serviciile mai accesibile, chiar și în zonele mai îndepărtate.
Cu DREPTul: Pe final de discuție vă rog să revenim la justiție. Este un domeniu foarte mare, dar oricum v-aș ruga să faceți o estimare, cam în ce proporție este digitalizat acest sector în R. Moldova?
Olga Tumuruc: Ați spus foarte corect. Justiția este un domeniu foarte mare, cu foarte mulți actori implicați – și procuratură, și organe de urmărire penală, și instanțe de judecată, foarte-foarte mulți actori implicați și este destul de greu să asigurăm o sinergie între acești actori chiar în mod normal, în afara digitalizării, toți ar trebui să lucreze în serviciul cetățenilor, în serviciul actului de justiție. Acum, despre nivelul de digitalizare în sectorul justiției, s-a făcut câte ceva, avem diferite inițiative și la nivel de organe de urmărire penală, și la nivel de procuratură, și la nivel de instanțe judecătorești, doar cumva nu le avem încă integrate aceste inițiative.
Ceva se face pe o direcție, ceva se face pe altă direcție, dar, ca să asigurăm acest salt calitativ, noi trebuie să le integrăm. Un dosar contravențional, de urmărire penală odată inițiat, el să treacă electronic prin toate verigile sistemului judecătoresc, până la executorii judecătorești, care asigură executarea unei hotărâri emise.
Nu avem deocamdată această integrare și cred că n-o avem inclusiv din cauza complexității acestui sistem, din cauza faptului că orice pas care trebuie făcut, trebuie și reglementat și avem niște dependențe foarte mari care încă nu ne asigură integrarea la nivel de sistem a tuturor acestor soluții.
Cu DREPTul: În contextul reformei justiției cât de important este aspectul digital?
Olga Tumuruc: Cu siguranță, dacă vrem să reformăm sistemul judecătoresc, trebuie s-o facem având în cap și tehnologiile, și sistemele, soluțiile informaționale care se utilizează, inclusiv de aici ar putea să vină foarte multe idei, cum de reformat mai bine, cum de optimizat mai bine, pentru că, altfel, o să revenim la faza zero cu tot ceea ce am făcut noi pe digitalizare, o să reformăm sistemul judecătoresc și va trebui după aia să rescriem tot ceea ce am scris și dezvoltat, și pilotat ani de zile. În momentul în care noi am avea un centru de comandă, să zic așa, sau o unitate de implementare (UI) pe domeniul de justiție, pe digitalizarea în domeniul justiției, care se ocupă doar de asta și are tot mandatul și susținerea, și suportul de la toți, pentru că noi putem să avem acest centru de comandă și să aibă tot mandatul și susținerea de la toți actorii implicați, ar fi mult mai ușor să avem această integrare la toate sistemele din domeniul justiției și un proces electronic digital definit și format cap-coadă.