Juristul și avocatul Oleg Palii are experiență de peste 24 de ani în domeniul azilului. Este directorul executiv al Centrului de Drept al Avocaților, care este unicul partener juridic al Agenției Națiunilor Unite pentru refugiați pe teritoriul RM de la fondarea acestuia în 1998.
Echipa Centrului oferă asistență juridică gratuită solicitanților de azil, refugiaților, persoanelor cu protecție umanitară, străinilor, apatrizilor, promovează drepturile acestor persoane, instruiesc și asistă toți actorii implicați în sistemul de azil din Republica Moldova, dar și monitorizează politicile, legislația și activitățile instituțiilor statului din acest domeniu.
De la începutul războiului din Ucraina, juriștii Centrului de Drept al Avocaților se află la punctele de trecere a frontierei Republicii Moldova, unde monitorizează cum sunt respectate drepturile persoanelor refugiate și le oferă asistență și consiliere juridică. Din sutele de mii de refugiați care au intrat în Moldova în această perioadă, aproximativ 90 de mii încă se află pe teritoriul moldovenesc și doar 8% dintre ei au depus cerere de azil, adică puțin peste 7 mii. Ce se va întâmpla când expiră termenul legal de ședere de 90 de zile, ce soluții de legalizare ar fi pentru aceste persoane și de este discrepanță atât de mare între aceste două cifre, dar și multe alte aspecte ne explică Oleg Palii.
Oleg Palii: Dacă până la 24 februarie a.c. la instruiri spuneam: „Închipuiți-vă ipotetic că se începe un război într-o țară de alături de noi și vom avea un flux…”, acum vedem în realitate aceste lucruri. Oricine poate fi refugiat și oricând poate să devină refugiat. De aceea, Doamne ferește de un război sau de o situație care te face să te refugiezi din țara ta și să lași casă, masă, proprietăți care are proprietăți, dar și o casă la țară e tot o proprietate pentru cineva și-i o avere de o viață.
Cu DREPTul: Ce înseamnă a fi refugiat, există o singură interpretare sau între definiția juridică și ceea ce înțeleg oamenii este vreo diferență?
Oleg Palii: Sigur că este diferență între noțiunea juridică de refugiat și percepție, pentru că, de fapt, refugiați sunt toți cei care fug din calea războiului acum, în situația care ne este arhicunoscută tuturor, dar, juridic vorbind, refugiat este cel care fuge de persecuții din țara sa de origine pe motiv că este persecutat pe criteriu politic, pe criteriu religios, rasial, național sau pentru apartenența la un grup social distinct – asta-i dacă vorbim despre noțiunea juridică, ce înseamnă refugiat. Celelalte persoane care nu se înscriu în noțiunea de refugiat pot beneficia de alte forme de protecție. În Republica Moldova, aceasta se numește protecție umanitară, în țările Uniunii Europene aceasta se numește protecție subsidiară sau în cazul unui flux major, ceea ce avem noi astăzi în Republica Moldova, protecția persoanelor refugiate din Ucraina în situația dată poate să le fie acordată și cred că urmează să le fie acordată protecție temporară.
Legea nr. 270 din 2008, Legea azilului în Republica Moldova prevedere o astfel de posibilitate – în cazul de flux mare de refugiați să le fie acordată protecție temporară.
Cu DREPTul: Cine este considerat refugiat? Iată acum, în contextul războiului din Ucraina, toți sunt considerați refugiați sau cum se obține acest statut?
Oleg Palii: Statutul oficial de refugiat se obține după o procedură care începe prin a depune o cerere de azil. Din peste 440 de mii de persoane care au venit din Ucraina în Republica Moldova de la începutul războiului, de la 24 februarie, astăzi pe teritoriul nostru sunt, risc să greșesc pentru că cifra se schimbă permanent, dar puțin peste 97 de mii de ucraineni și doar puțin peste 6 mii din ei au depus cereri de azil. Ipotetic vorbind, doar cei care au depus o cerere de azil pot spera că vor primi statutul de refugiat.
Cu DREPTul: Cum rămâne cu ceilalți, zeci de mii, după expirarea termenului de ședere legală, adică după 3 luni de la intrarea în țară?
Ceilalți presupun că vor primi statut de protecție temporară. De ce? Pentru că la un moment dat expiră termenul de ședere a lor legală pe teritoriul Republicii Moldova, autoritățile Republicii Moldova trebuie să ia o decizie: ce facem cu ei, îi returnăm? Nu, pentru că e război, trebuie să le legalizăm șederea. Procesăm 100 de mii sau 90 de mii de cereri pentru acordarea permiselor de ședere? Nu, pentru că nu avem capacități fizice să procesăm așa cantitate de cereri. Procesăm 90 de mii de cereri de azil? Nu, pentru că, iarăși, nu avem capacități fizice. Și atunci, eu văd unica soluție – acordarea, prin hotărâre de guvern, așa cum prevede Legea azilului, protecției temporare.
Cu DREPTul: A mai avut Moldova situații de acest fel?
Oleg Palii: Nu, Republica Moldova nu a mai avut situații când a acordat protecție temporară. Știu că Biroul Migrație și Azil a înaintat propunerea, pentru că de la ei trebuie să înceapă lanțul acesta de luare a deciziei, a înaintat propunerea către Ministerul de Interne, mai departe nu știu ce s-a întâmplat și când se va lua o decizie, dar cred că urmează în scurt timp.
Oamenilor trebuie să le dai o perspectivă clară de ședere, cât pot să stea aici, pentru că omul știe că dacă are permisul să stea un an de zile, cumva își caută un loc de lucru, vede dacă poate să-și dea copiii la grădiniță sau la școală, vede ce face cu viața sa, în general.
Dacă nu-i dai o claritate de ședere și dacă el nu știe, iar mâine îi expiră cele 90 de zile, ce face, se gândește: mă returnează, mă obligă să plec, îmi mai prelungesc cu încă o săptămână? Deci din considerentele acestea guvernul, probabil, ar trebui să dea o astfel de hotărâre. Știu că și avocatul poporului, ombudsmanul s-a autosesizat, a făcut un consiliu consultativ din mai multe organizații ale societății civile și a ieșit cu propunerea către guvern de a acorda această protecție temporară.
Cu DREPTul: Vă rog să revenim la procedura de solicitare. Apropo, cum se numește corect?
Oleg Palii: …solicitare de azil. De ce se numește solicitare de azil, și nu solicitare de protecție temporară sau umanitară, sau solicitare de statut de refugiat? Pentru că Biroul Migrație și Azil, autoritatea care examinează cererile de azil, examinează toate aceste forme de protecție într-o singură procedură. Deci, omul depune cerere de azil și ei verifică ce formă de protecție i se potrivește din punctul de vedere al legii, cărei forme de protecție corespunde situația cetățeanului respectiv și i-o acordă pe cea mai corectă din punctul de vedere al legii și mai corectă din punctul de vedere al situației fiecărui solicitant de azil.
Cu DREPTul: Cât de anevoioasă este această procedură? Cât de greu este de obținut acest statut?
Oleg Palii: Nu este greu, dar durează, în mod normal, până la război și, conform Legii privind azilul, de la o lună până la șase luni, ca să emiți o decizie pe azil. De ce atâta timp? Pentru că autoritatea trebuie să analizeze nu doar cererea persoanei, dar și situația din țara de origine a solicitantului, ca să vadă dacă cererea corespunde situației de acolo. Bine, acum în situația cu Ucraina nu prea ai ce analiza, nu că nu ai ce analiza, dar lucrurile sunt la suprafață, le vedem în fiecare zi la știri și înțelegem ce se întâmplă acolo. Dar în mod normal, atunci când analizezi o cerere individuală, ai timp de la o lună până la șase luni, ca să iei o decizie întemeiată.
Cu DREPTul: Acum, în contextul războiului, știți cât durează?
Oleg Palii: Acum nu știu cât durează, pentru că, sincer să vă spun, încă nu știu dacă a fost emisă vreo formă de protecție pentru cererile de azil parvenite de la cetățenii sosiți din Ucraina, au fost doar solicitări.
Cu DREPTul: Cum afectează asta oamenii?
Oleg Palii: Nicicum, în perioada de examinare a cererii de azil, ei au ședere legală, au dreptul la muncă, copiii au dreptul la școală, grădiniță ș.a.m.d., deci ei sunt cu ședere perfect legală.
Cu DREPTul: În acest caz, ce-i diferențiază pe cei care au solicitat azil de cei care nu au solicitat?
Oleg Palii: La momentul de față, mari diferențe nu sunt, pentru că Comisia pentru Situații Excepționale încă de la începutul războiului a luat o decizie prin care a permis ucrainenilor veniți acum din Ucraina să se angajeze fără permise și formalități suplimentare. Pot să se angajeze la un job, pot avea niște venituri, sunt asigurați social, medical ș.a.m.d. Acum, în situația aceasta, solicitarea de azil nu dă anumite privilegii solicitantului de azil din Ucraina față de persoanele care nu au solicitat azil. Probabil, dacă stăm să analizăm cu creionul în mână toate punctele din drepturile solicitanților de azil, putem să găsim ceva, dar la general drepturile sunt aceleași acum.
Cu DREPTul: Atunci, care-i rostul să solicite oficial azil?
Oleg Palii: Vă spun care e rostul. Ucrainenii stau 90 de zile legal pe teritoriu, cei care n-au solicitat azil, după aceasta șederea lor devine ilegală sau iregulară. Guvernul trebuie sau să extindă termenul de 90 de zile, guvernul nu-l poate extinde, acest termen este stabilit prin lege, deci parlamentul ar trebui să extindă acest termen, să facă modificări la lege sau persoana solicită azil și atunci intră în cu totul alte proceduri și este protejată de statul acesta și beneficiază de niște drepturi ca și solicitant de azil sau ulterior ca și persoană care a primit o formă de protecție.
Cu DREPTul: Asta înseamnă că diferență între aceste categorii de persoane va fi la expirarea celor 90 de zile cât prevede șederea legală în R.Moldova, în cazul în care autoritățile nu vor veni, între timp, cu o soluție pentru aceste zeci de mii de persoane.
Oleg Palii: Și nu înțeleg de ce parlamentul sau guvernul trebuie să caute soluții în altă parte, pentru că soluția este dată tot de parlament în Legea privind azilul în Republica Moldova și soluția se numește protecție temporară. Tot parlamentul a aprobat aceasta în 2008, în 2008 a fost aprobată Legea privind azilul în Republica Moldova și atunci parlamentul a zis că, în caz de flux major de refugiați, prin hotărâre de guvern se acordă întregului grup protecție temporară. Protecția temporară se acordă pe termen de un an, cu posibilitate de extindere de două ori câte șase luni. Deci, doi ani. Noi avem soluția tot de guvern dată, nu știu de ce acum trebuie de căutat alte soluții…
Cu DREPTul: Acum, toți ucrainenii intrați în RM au drepturi practic egale indiferent dacă au solicitat sau nu drept de azil. Nu este aceasta o discriminare în raport cu alte persoane străine venite nu în contextul războiului?
Oleg Palii: Nu, eu nu consider că este o discriminare, pentru că suntem în situația unui flux extrem de mare pentru Republica Moldova, un flux de persoane care fug dintr-o țară unde este război. În mod normal, până la război, Republica Moldova avea 40, 50, 70, 120 de solicitări de azil pe an, probabil că s-a ajuns la puțin peste 200 de solicitări de azil în anul 2014, când au fost câteva conflicte armate în zonă, când a început războiul din Siria și războiul din Donbas, care se prelungește și în ziua de astăzi. Atunci am avut cel mai mare flux de solicitanți de azil, în istoria de până atunci a Republicii Moldova era vorba de puțin peste 200 de persoane.
200 de solicitări de azil și 100 de mii de solicitări de azil este o mare diferență, de aceea și le-au fost acordate acum aceste facilități prin hotărârea Comisiei pentru Situații Excepționale, pentru că tehnic este imposibil să procesezi atâtea cereri de azil într-un timp atât de scurt.
Cu DREPTul: La ce trebuie să fie atenți ucrainenii care nu au cerut drept de azil?
Oleg Palii: Știți, eu am vorbit cu mai multă lume care a venit din Ucraina, plus că zilnic vorbesc cu colegii mei care nemijlocit acordă asistență juridică în centrele de cazare sau la punctele de trecere a frontierei, toată lumea e în așteptarea că războiul se termină și toată lumea dorește să se întoarcă acasă, toți sunt foarte atenți la ceea ce se întâmplă acolo și imediat ce tensiunea și temperatura conflictului scade, multă lume încearcă să plece. De aceea, probabil, multă lume nici nu prea solicită azil, pentru că consideră că are dreptul să stea 90 de zile, să dea Domnul până atunci să se clarifice situația cu războiul și să se poată întoarce acasă. Cam asta este.
Cu DREPTul: Acest flux mare de persoane, și nu vorbim doar de traversarea frontierei, dar și cei care au rămas pe teritoriul țării, este o experiență unică pentru R.M, cum au făcut față autoritățile în gestionarea acestui proces?
Oleg Palii: Toată lumea a văzut că Republica Moldova și toți cetățenii Republicii Moldova au reacționat extrem de rapid și extrem de binevoitor cu persoanele care s-au refugiat din Ucraina. Unii au oferit cazare, alții au oferit masă, bani, servicii, dar și autoritățile s-au implicat, Ministerul Muncii și Protecției Sociale a deschis, prin intermediul autorităților locale, mai multe centre de plasament și gestionează aceste centre de cazare pentru refugiații din Ucraina. Ministerul Sănătății a declarat că oferă niște servicii medicale pentru aceste persoane, deși eu cred că Ministerul Sănătății ar putea face mai mult prin intermediul Companiei Naționale de Asigurări Medicale, pentru că lumea venită din Ucraina are diferite boli și diferite necesități din punctul de vedere al serviciilor medicale și probabil că Ministerul Sănătății ar trebui să fie mai deschis și mai proactiv în gândirea politicilor care să gestioneze necesitățile medicale ale refugiaților.
Sunt în așteptare să vedem ce zice Ministerul Educației și autoritățile locale care gestionează instituțiile de învățământ, pentru că acum suntem la sfârșit de an școlar și nu știu dacă mai este cazul să vorbim despre școlarizarea copiilor din Ucraina pe sfârșit de an școlar, dar dacă această situație se menține, atunci de la 1 septembrie vom fi în situația în care va trebui să ne gândim cum deschidem cel puțin clase, poate cu predare în limba ucraineană, poate clase unde copiii din Ucraina să poată accesa lecțiile online din țara lor sau chiar din școala lor, unde și-au făcut studiile până acum, dar aceasta ține de autoritățile respective.
Cu DREPTul: În acest proces de a face față unui val mare de refugiați, ce a jucat un rol pozitiv și care au fost deficiențele evidente ale sistemului?
Oleg Palii: În primul rând trebuie să menționez deschiderea autorităților noastre și asta a spus-o toată lumea din afară care a venit aici să ne ajute, toți au spus că o așa deschidere din partea autorităților n-au văzut în niciun conflict în care au muncit. Zic „conflict”, pentru că acei cu care mă întâlnesc sunt cei care au experiență de lucru în situații de gestionare a fluxurilor majore de refugiați, aceștia sunt și ofițeri ai Agenției ONU pentru Refugiați, și cei din alte agenții ONU, și colegi din ONG-uri internaționale, care anterior au lucrat și în conflictul din Siria, și în conflictele din Bangladesh și din mai multe părți. Deci, toți menționează, netrași de limbă, despre deschiderea fără precedent a autorităților pentru organismele internaționale care vor să vină și care vin să ajute, să asiste refugiații aici.
Probabil că această deschidere este cheia succesului sau succeselor pe care le are Republica Moldova în gestionarea acestei crize. Care sunt punctele slabe? Oricine ar avea puncte slabe, pentru că nimeni nu a fost pregătit.
S-au făcut niște planuri de contingență, s-au făcut niște calcule și niște, știți cum, planul A, planul B, planul C ș.a.m.d., dar nimeni nu s-a așteptat la așa cifre de refugiați pe teritoriul Republicii Moldova. De ce nu ne-am așteptat? Pentru că, după cum știți, Ucraina ca și Republica Moldova are regim liberalizat de vize cu Uniunea Europeană, Ucraina are frontieră directă cu câteva țări ale Uniunii Europene și ne așteptam că aici pe teritoriu vor veni refugiați din Ucraina, dar totuși ne gândeam că marea majoritate a refugiaților din Ucraina vor pleca direct spre țările Uniunii Europene, unde sistemul de azil e mai performant, unde asistarea refugiaților este la un nivel mai înalt decât în Republica Moldova din cauza faptului că Republica Moldova nu prea are fonduri pentru aceste situații.
Cu DREPTul: În ultima perioadă se discută și despre vulnerabilitățile refugiaților, riscurile la care sunt expuși, cum ar fi traficul de persoane, abuzuri. Din ce cunoașteți, cât de mari sunt aceste riscuri, inclusiv pe teritoriul R.Moldova?
Oleg Palii: Riscurile de trafic de persoane sunt prezente întotdeauna în astfel de situații, într-un flux major de persoane oricând există risc de trafic. Și da, și în Republica Moldova acum, și la frontierele Republicii Moldova, și pe teritoriul Republicii Moldova desigur că este risc de trafic de persoane. Și știu că toate autoritățile sunt în alertă maximă, și ONG-urile care lucrează cu refugiații tot sunt foarte atente la profilarea victimelor și posibililor traficanți, facem ceea ce știm să facem și ceea ce putem face în situația asta pentru a reduce la minim riscul traficării și pentru a ajuta potențialele sau posibilele victime ale traficului să evite aceste situații.
Trebuie să menționez că legislația Ucrainei permite copiilor de la 16 până la 18 ani să circule peste frontierele Ucrainei cu pașaportul, dar fără prezența părinților sau a unei persoane care ar avea împuterniciri din partea părinților pentru însoțirea copilului și asta este o problemă, pentru că legislația Republicii Moldova permite acest lucru după împlinirea vârstei de 18 ani.
Și atunci, ce să facă polițistul de frontieră când un copil de 16 ani și câteva luni din Ucraina vine în Republica Moldova? Evident, trebuie să-l primească, pentru că copilul vine dintr-o zonă de risc, vine dintr-o țară aflată în război. Ce face polițistul de frontieră al Republicii Moldova când același copil vrea să iasă din Republica Moldova? Nu știu ce face.
Ar trebui să-l oprească, pentru că legislația Republicii Moldova califică toți copiii, indiferent de cetățenie sau țara cetățeniei lor, îi califică drept copii și toți copiii, inclusiv cetățenii străini minori au aceleași drepturi și statul Republica Moldova are aceleași obligații față de ei și are obligația să protejeze copiii care se află în situații de risc. Cum protejăm un copil care este fără părinți și care vrea să plece în Ucraina, unde este război sau vrea să plece în Uniunea Europeană, unde nu știm la cine pleacă, mai ales că este însoțit de o persoană care nu este autorizată? Se întâmpla cazuri când sunt însoțiți de bunici, dar nu au acte confirmative că sunt bunici, se întâmplă cazuri când sunt însoțiți de unchi, frați, surori care, iarăși, declarativ sunt unchi, frați, surori, dar nu au documentele necesare.
Și atunci, autoritatea tutelară, autoritățile respective intervin și investighează, încearcă să ia legătura cu părinții, sunt situații când da, reușesc să facă legătură cu părinții sau părinții vin la frontieră, sau părinții prin telefon, sau prin tehnologiile moderne confirmă că într-adevăr sunt părinții, își expun cumva voința lor sau le dau permisiunea copiilor să circule mai departe, dar sunt și situații când copiii sunt opriți aici și luați sub tutela statului, pentru că riscul că copilul este sau poate fi traficat e prea mare pentru a-i permite călătoria mai departe. Nu sunt foarte multe cazuri, eu cunosc între 100 și 200 de cazuri de copii care au fost identificați fără însoțitor sau fără îngrijire părintească și fără o persoană autorizată care să-i însoțească, probabil că colegii de la Poliția de Frontieră sau de la autoritatea tutelară care se ocupă nemijlocit cu asta au alte cifre și e normal să aibă alte cifre, pentru că ei sunt în prima linie, eu dispun de cifrele copiilor pe care i-am asistat noi, colegii mei de la Centrul de Drept al Avocaților, dar eu nu exclud că sunt și situații când copiii sau adulții sunt traficați și asta este o problemă.
Cu DREPTul: Ați menționat de asistența pe care o oferă Centrul de Drept al Avocaților. În ce constă aceasta? În ce situații, cazuri este oferită și cui?
Oleg Palii: Să începem de la frontieră, pentru că din 24 februarie noi suntem la punctele de trecere a frontierei, după care am mai angajat monitori de frontieră și suntem acum în toate punctele de trecere, la Palanca și la Otaci suntem zi de zi, ca la serviciu, alte puncte de trecere a frontierei sunt vizitate o dată pe zi sau cel mai rar o dată la două zile. Ce facem acolo? Monitorizăm, ajutăm colegii de la Poliția de Frontieră și colegii de la Biroul Migrație și Azil să identifice solicitanții de azil care depun cerere exact în punctul de trecere, uneori, când sunt foarte multe cereri de azil la frontieră, ajutăm cu traducerea, cu recepționarea cererilor, dar sarcina noastră principală este monitorizarea, asistența juridică, consilierea solicitanților de azil la frontieră.
Dacă vorbim de centrele de cazare pentru refugiați, avem colegi practic în toate centrele și, iarăși, în unele centre suntem zi de zi și mai mulți consilieri în același centru, depinde de câtă lume este cazată acolo, în alte centre avem un consilier care vizitează mai multe centre micuțe, să zic, cu capacități de cazare mai reduse, posibil că undeva încă nu am ajuns, de aceea și pe această cale țin să îndemn administrația acestor centre să ne contacteze și mai multe numere de telefon pot fi găsite pe site-un nostru: cda.md și vom trimite oameni acolo, ca să putem să consiliem lumea. Vorbim de acte necesare pentru a călători mai departe, vorbim de acte necesare pentru a se întoarce înapoi, vorbim de acte necesare pentru a primi ajutoare financiare din partea Agenției ONU pentru Refugiați, vorbim de înregistrarea la rute, pentru că trebuie să vă spun că câțiva colegi de la noi din Centrul de Drept al Avocaților înregistrează doritorii de a pleca în mai multe țări europene. Avem rute cu avionul, avem rute organizate cu autobuzele, avem colegi care acordă asistență juridică în cadrul procedurilor de oferire a asistenței financiare de către Agenția ONU pentru Refugiați. Deci, noi suntem doar cu asistența juridică, dar pe mai multe paliere.
Cu DREPTul: Oferiți doar consiliere sau și asistarea complexă, adică soluționarea problemei cap-coadă?
Oleg Palii: Și una, și alta. Dacă persoana zice: „Am înțeles, plec, nu mai am întrebări”, atunci se rezumă la asta, dar avem și situații când consilierul, consultând o persoană cu dizabilități, o așază cu el în mașină, merge cu ea la punctul care îi trebuie, fac toate formalitățile acolo, după care o aduce înapoi la centrul de cazare. Deci, situații sunt diferite.
Cu DREPTul: Cu ce tip de probleme se adresează refugiații la colegii Dvs? Care-s cele mai frecvente ?
Oleg Palii: Problema cea mai frecventă cu care se adresează lumea e lipsa actelor de identitate și a actelor de călătorie, deoarece când au venit în Republica Moldova Poliția de Frontieră, executând hotărârea Comisiei pentru Situații Excepționale din 24 februarie a.c., a admis în teritoriu oameni și cu pașapoarte expirate, și cu pașapoarte interne, și cu pașapoarte interne expirate, copii cu certificate de naștere sau doar cu certificate medicale de naștere, unii din ei exact cu aceste acte au fost admiși și pe teritoriul României, dar acum lumea vrea să călătorească mai departe sau să se întoarcă în Ucraina și apare problema actelor corespunzătoare pentru niște călătorii internaționale, pașaport.
Ar trebui ambasada Ucrainei să fie implicată mai mult, dar înțeleg că ei sunt depășiți de situație și nu au cum să emită atâtea pașapoarte, nu au cum să verifice foarte multe informații, pentru că vă dați seama că dacă eliberezi un certificat de naștere sau un certificat de stare civilă, sau un document de identitate, oricum trebuie să iei legătura cu autoritățile din țară.
În cazul în care o parte din țară este sub tăvălugul acesta al războiului, cu cine să iei legătura, cine îți răspunde la aceste cereri. Deci, ambasada tot este depășită undeva de situație. Ziceam de documente, iarăși întrebări… Uitați-vă că acuși copiii trebuie să absolvească școala, sunt copii din clase de absolvire și ei ar trebui să susțină un examen, Ministerul Învățământului din Ucraina a declarat că copiii care se află în afara teritoriului țării vor avea acces la un examen online, pe care ar trebui să-l susțină cu suportul autorităților țării sau sub supravegherea autorităților țării în care se află. Și astfel de întrebări sunt. În medicină, pentru că au fost deja și persoane operate, și în reabilitare, și transferate în alte țări pentru intervenții medicale ș.a.m.d.; locuri de muncă, orice vreți, deci toate întrebările care sunt legate de viața unui om au fost puse colegilor mei și am fost în situația în care a trebuit să dăm răspunsuri la aceste întrebări.
Cu DREPTul: Dar cele mai frecvente sunt problemele ce țin de acte?
Oleg Palii: Actele, pentru că dacă ai actele în regulă, deja o parte din întrebări dispar de la sine.
Cu DREPTul: Lucrați de peste 20 de ani cu refugiații, anterior îi și reprezentați ca avocat. Cum credeți, pentru R.Moldova sunt mai degrabă o problemă sau o oportunitate?
Oleg Palii: Eu mai mult aș îndemna – și am făcut-o de mai multe ori – toată lumea să vadă o oportunitate, pentru că refugiatul vine nu numai cu problemele sale, vine și cu cunoștințele sale, vine și cu două brațe de muncă, unii din ei vin și cu banii lor pe care ar vrea și ar putea să-i investească aici deschizând o afacere sau angajând alți refugiați care vor primi niște salarii, care vor plăti niște impozite la stat ș.a.m.d. Vedem asta pe exemplul refugiaților din Siria, cineva și-a deschis un service auto și a angajat acolo 5 alți refugiați și încă vreo 5 cetățeni ai Republicii Moldova, nu a venit omul doar cu problema, a venit cu problema, că a fugit de război, dar a venit și cu niște oportunități. Și eu îndemn autoritățile și toată populația Republicii Moldova să nu vadă refugiații ca o problemă, dar să-i vadă ca o oportunitate.
Cu DREPTul: Centrul de Drept al Avocaților își asumă și responsabilitatea de a instrui profesioniștii implicați în acest domeniu. Cât de pregătiți erau de ce s-a întâmplat acum? Ce necesități mai sunt, că presupun că e un domeniu în care permanent ceva se mai schimbă?
Pregătiți am fost și pregătite au fost și autoritățile, doar că puțină lume este pregătită, pentru că în secția care procesează cereri de azil până la 24 februarie lucrau trei oameni, nu pentru că nu erau oameni, dar pentru că nu erau cereri de azil.
Oleg Palii: Acei trei cât pot să proceseze acum? Da, am avut trei oameni pregătiți acolo, am avut patru oameni pregătiți în altă parte, am avut 50 de oameni pregătiți în altă parte, dar acum sunt mii de oameni implicați în gestionarea crizei. La diferite nivele mai multă lume trebuie să soluționeze mai multe probleme, e clar că nu toți din cei implicați au avut vreo pregătire în domeniul azilului sau în domeniul gestionării crizelor umanitare, sau în domeniul cazării populației pașnice în corturi pe câmp ș.a.m.d. Da, cineva a venit și cum sunt colegii mei din ODIHR sau de la ONG-urile internaționale care au mai fost în astfel de situații de gestionare a crizelor umanitare, dar cei din Republica Moldova nu au avut așa experiență, în unele situații învățăm din mers, și în foarte multe situații învățăm din mers.
Cu DREPTul: Pentru echipa Centrului care a fost cea mai mare provocare în această perioadă?
Oleg Palii: Să ne păstrăm calmul, să înțelegem că și mâine trebuie să ieșim la serviciu și trebuie să fim cu capul limpede, să-i putem ajuta și pe cei care vor veni mâine, pentru că e foarte greu de dimineață până seara să asculți problemele oamenilor și să rămâi…, dar nu poți rămânea cumva distanțat, oricum treci prin tine toate astea, deci este complicat și este greu. Încercăm să facem față, uneori ne reușește, alteori ne mai plângem unul altuia, asta e că trebuie să treci prin tine toate istoriile, dar mergem înainte, nu avem încotro. Echipa noastră s-a mărit, în mod firesc eram 5-7 persoane, la zi cred că suntem puțin peste 50 de persoane.
Cu DREPTul: Pe domeniul asistenței juridice persoanelor refugiate care este prioritatea, provocarea principală pentru viitorul apropiat?
Oleg Palii: Priorități? Ne întoarcem la ceea cu ce am început, consider că trebuie să ne așteptăm la o hotărâre de guvern prin care să fie acordată protecție temporară ucrainenilor și după asta și noi ne așteptăm la o claritate, cel puțin, privind statutul acestor persoane și privind perioada lor de ședere legală pe teritoriul Republicii Moldova ca să putem face următorul pas: să putem vorbi de o integrare, cel puțin provizorie, temporară a acestor persoane; să vorbim de integrarea maturilor la locuri de muncă, a copiilor la grădinițe și școli, pe cei care au nevoie de asistență medicală să vedem cum îi putem ajuta ș.a.m.d.
Cu DREPTul: Când ar trebui să începem a vorbi despre integrare?
Oleg Palii: A doua zi după ce vine refugiatul, și un loc de muncă e deja o integrare locală, și copilul la grădiniță e deja o integrare, și începerea studierii limbii e deja un început de integrare și tot așa, și tot așa, și tot așa. Deci nu putem să zicem că, uite, stăm jumătate de an și după aceea începem integrarea, integrarea începe imediat cum a intrat pe teritoriul Republicii Moldova, aude un cuvânt, învață o expresie, o frază, înțelege unde merge la polițistul de sector, unde merge la medicul de familie, unde merge la cumpărături, totul este integrare.
Integrarea e un complex în care toți trebuie să depună efort, inclusiv persoana care se vrea sau trebuie să fie integrată, pentru că dacă omul nu vrea, stă în găoacea sa și așteaptă ceva de undeva, nu se va integra niciodată.
Avem exemplul conaționalilor noștri care născuți fiind aici și trăind o viață aici nici „Bună ziua!” nu pot spune și avem exemplul refugiaților. De exemplu, cunosc o familie venită din Irak, ai căror copii cred că într-un an vorbeau perfect româna, părinții în trei ani vorbesc perfect româna, au locuri de muncă, copii au absolvit cu note maxime instituțiile de învățământ ș.a.m.d., deci sunt integrați perfect.
Cu DREPTul: Ei se simt integrați?
Oleg Palii: Evident că niciodată nu ești acasă, dacă nu ești acasă și evident că dorul de țară îl mănâncă pe orișicine. Vorbeam cu cineva din Afganistan, căsătorit aici, copiii sunt aici, totul e bine și frumos, aparent, chiar foarte bine și la un moment dat mi-a povestit că are un prieten într-o țară din Europa care îl invită să vină la el, fiindcă are o afacere foarte mare și-i oferă și lui o bucată din această afacere ca să trăiască mai bine. Și l-am întrebat de ce nu pleacă și el mi-a spus o frază de care îmi aduc aminte permanent: „Copiii mei sunt născuți aici și eu nu vreau copiii mei să-și trăiască viața departe de țara lor, e destul că eu mi-o trăiesc departe de țara mea”.
Cu DREPTul: Ce ține de problemele sistemice, dar și de legislație, în domeniul sistemului de azil, care ar fi principalele? Unde mai este de lucru?
Oleg Palii: Dacă e să vorbim de problemele sau de potențialele probleme ale sistemului de azil din Republica Moldova, nu prea avem multe de discutat, pentru că sistemul de azil din Republica Moldova este construit conform sistemului de azil european. În Legea azilului de la noi sunt transpuse și Convenția din 1951 privind statutul refugiaților, care este o convenție internațională, globală, dar și directivele europene privind azilul, privind recepția refugiaților ș.a.m.d. Deci, din punct de vedere legislativ, noi suntem OK. Ca în multe altele, legislativ noi suntem foarte bine. Dacă vorbim de drepturile persoanelor care au primit o formă de protecție, practic la momentul actual s-a ajuns la acel nivel că refugiații, beneficiarii de protecție umanitară (atenție, umanitară, nu temporară, că sunt două forme de protecție) au aceleași drepturi ca și cetățenii Republicii Moldova în domeniul social, în domeniul asigurării medicale, au drepturi de muncă ș.a.m.d.
Cu DREPTul: Cum se întâmplă la modul practic?
Oleg Palii: Așa se și întâmplă la modul practic, aici mari probleme eu nu văd. Dacă vorbim de solicitanții de azil, deci de persoanele care sunt la primul pas, de la depunerea unei cereri de azil și până la primirea unei forme de protecție, iarăși la capitolul drepturi ale acestor persoane se pare că totul este destul de bine. Aș avea obiecții la asigurarea medicală a lor, cei care sunt angajați în câmpul muncii beneficiază de asigurarea obligatorie medicală; copii solicitanți de azil beneficiază de asigurare medicală din partea guvernului, ca și toți copiii cetățeni ai Republicii Moldova, aici întrebări nu sunt; solicitanții de azil beneficiază de dreptul la învățământ în aceleași condiții ca și cetățenii Republicii Moldova, inclusiv la învățământul superior, inclusiv taxele nu sunt percepute ca pentru studenți străini, ci ca pentru studenți cetățeni ai Republicii Moldova. Și aici iarăși suntem foarte bine, probleme sistemice nu prea aș vedea în sistemul de azil într-o situație normală, fără război la frontieră.