Finis coronat opus, spuneau batrânii latini și chiar consideram că sfârșitul anului 2018 va fi încununat cu victoria zdrobitoare a ONG-urilor de mediu și a întregii lumi științifice în războiul contra pungilor din plastic.
Lupte crâncene s-au purtat în acest război: zeci de seminare, mese rotunde, emisiuni radio și televizate unde se explica pe îndelete și pe înțelesul tuturor că acest război este unul de apărare și nu de cotropire. De apărare a mediului și sănătății noastre a tuturor împotriva deșeurilor.
La această concluzie am ajuns grație Legii adoptate în vara anului trecut și care urma să intre în vigoare, începând cu 1 ianuarie 2019, unde negru pe alb se stipula că veacul pungilor de plastic a sfârșit.
Dacă e să fiu sincer, doar câțiva dintre cunoscuții mei se pot lăuda cu acea cultură a „deșeurilor”, care le-ar permite să se considere ostași iscusiți în acest război ecologic, dar și dânșii sunt reprezentanți ai organizațiilor de mediu. Mă consolam cu gândul că deși nu pot și nu am de unde cunoaște toată lumea care este inițiată în acest domeniu, eram convins că oricum campaniile de informare își vor atinge scopul. Cu regret s-a dovedit că realitatea este cu mult mai crudă și nedreaptă, vorba lui Eminescu.
Așadar, comercializarea pungilor din plastic de unică folosință nu va mai fi de găsit pe rafturile magazinelor. Vor fi categoric interzise pungile cu grosimea peretelui mai mică de 50 de microni, cu excepţia celor care sunt folosite ca ambalaj iar începând cu 1 ianuarie 2021 va fi interzisă utilizarea sau comercializarea și a pungilor din plastic foarte subţire, cu grosimea peretelui mai mică de 15 microni, cu excepţia celor care sunt folosite ca ambalaj.
Cu sufletul la gură m-am pomenit în prima zi a noului an pe la amiază, prezent la tejgheaua unui magazin, parte a unei mari rețele naționale, care până nu demult ne îndemna să fim mai buni. Dezamăgirea a fost proporțională așteptărilor. Căderea și ea a fost poate și mai dureroasă așteptărilor, deoarece nu s-a produs nici o schimbare- sacoșele din plastic de tot felul, mai mari și mai mici, opace și transparente, cum odihneau în stocuri așteptând cumpărătorii, așa și continuau să aștepte, de parcă noua lege le-ar fi permis îmbogățirea sortimentului. Am încercat să fiu cât mai mult posibil inteligent și am întrebat vânzătoarea de ce nu se respectă Legea. Reacția dânsei însă a fost nu numai pecetluită de nedumerire dar și trăda un picușor de nervozitate de parcă aș fi întrebat punga de plastic despre vânzătoare și nu invers. Ulterior am înțeles că această stare de lucruri domină în toate magazinele, nu numai din capitală dar și din toată țara. Cel mai mult însă m-a întristat faptul că alături de reprezentanții magazinelor „s-au prefăcut că plouă” și cumpărătorii. Și dacă managerii motivau o astfel de atitudine prin lipsa unor indicații și instrucțiuni de la organele superioare, atunci oamenii simpli în genere nu explicau în nici un fel, ei pur și simplu încărcau marfa în „torbele din plastic” și mândri, de parcă așa și ar fi trebuit să fie, părăseau marketul. Curios să știu, totuși cum se implementează legea în cauză, am urmărit procesul mai multe zile în șir.
Tocmai peste două săptămâni am văzut doi tineri care au venit, ca pe timpuri, la magazin cu o pungă de pânză pentru a face cumpărături. Probabil din obișnuință m-am gândit și m-am întrebat naiv dacă nu este oare cazul ca cetățeanul simplu să dea o lecție de cultură antiplastic managerului de magazin și cum ar fi firesc să fie de respectat o Lege care recent a intrat în vigoare. Sigur că e cu mult mai simplu a alege calea cea mai ușoară și ne prefacem că nimic nu s-a întâmplat. Înțelegem că schimbările produc disconfort, ne obișnuim greu cu tot ce-i nou, nu dorim să acceptăm schimbările. Totul e explicabil. Dar în același timp ne întrebăm de ce atunci când intră în vigoare o Lege, bunăoară cu referință la automobiliști, imediat o oaste întreagă de polițiști înarmați cu procese verbale impun respectarea ei cu strictețe? Oare nu e la mijloc totuși frica amenzilor usturătoare și a pedepselor dure? În acest caz apare altă întrebare firească, unde sunt cei responsabili care ar trebui să urmărească și să intervină pentru implementarea Legii în cauză, din moment ce ea este cras ignorată și fără pic de frică, nemaivorbind de bunul simț, reprezentanții magazinelor recunosc că o încalcă. Posibil așa ne place să trăim, să fim amorfi, fără să ne implicăm, să bârfim politicul și vecinii și să așteptăm când altcineva în locul nostru ne va soluționa problemele.
Revenind acasă, din interes, am pus pe motoarele de căutare cuvântul „plastic”. Cum era și de așteptat, în rezultat au apărut poze cu munți de pet-uri, gunoiști și animale schilodite, mutilate din cauza intervenției masive a plasticului. Cât de nepăsător poate fi omul, mai ales în condițiile în care televizorul ne „bucură” cu imaginile unei insule exotice, nepopulate de oameni, plajele căreia sunt doldora de gunoaie aduse de către curenții oceanici, unde la un loc cu vegetația maritimă „conviețuiesc” pungile, pet-urile și ambalajele din plastic. Și acest lucru se întâmplă nu doar în Republica Moldova, pe care ne place să o blamăm cu argumente și fără ele la orice pas, dar pe întreg globul. Oare aceasta trebuie să ne servească prilej de consolare că uite, chipurile nu numai la noi e rău dar și în toată lumea? Oare reclama blănurilor naturale trezeşte mai multe emoții în comparație cu imaginea unui delfin sau pelican mort din cauza plasticului?
Suntem nepăsători față de rarele evenimente de salubrizare, unde niște elevi găsesc totuși de cuviință să înlocuiască, pe o jumate de zi baloanele de fotbal ori baschet pe niște greble și mături și așa cum pot să adune pungulițile mici de plastic într-o pungă mare, să o lege la gură și… Aici iarăși nedumerire, s-au pomenit că de fapt nu au unde descărca acea pungă. Or la noi, iarăși nu prea sunt locuri amenajate pentru colectarea obiectelor din plastic. Preferăm să alegem pentru odihnă poienițe curate și cu flori, ignorându-le pe cele pline de gunoi. Supermarketurile noastre iubesc să se laude că vând produse ecologice dar, în același timp, au devenit surse mari de poluare cu plastic. Nu vreau să cred că starea de lucru în acest domeniu va rămâne la fel. Ne place atunci când despre noi se spune ca suntem europeni, dar nu credeți că a venit momentul să și gândim europenește ori altfel spus, durabil?