Biologii au descoperit o populație prosperă de urși polari în Marea Ciukotsk. Subpopulația urșilor numără puțin peste 3.000 de indivizi, reproducerea și supraviețuirea lor nu provoacă îngrijorări. O amenințare mai mare o constituie topirea gheții de mare, pe care prădătorii își petrec aproape tot timpul.
Urșii polari pot dispărea complet până în anul 2025, dacă omenirea nu va reduce emisiile de gaze cu efect de seră, și nu va întreprinde măsuri pentru protecția animalelor, se spune în raportul Serviciului american pentru resurse piscicole și a vieții sălbatice. Prin urmare, descoperirea Centrului Polar de Științe de la Universitatea Washington, descrisă în revista Scientific Reports, este încurajatoare, dar biologii avertizează că acești urși sunt în pericol.
„Aceast studiu este rezultatul unui deceniu de cercetare care pentru prima dată ne permite să estimăm subpopulația Mării Ciukotsk. Topirea gheții din cauza schimbărilor climatice continuă să rămână o problemă majoră pentru specie, dar, după cum arată munca noastră, există diferențe în efectele acestui fenomen. Unele subpopulații se micșorează, în timp ce altele continuă să se simtă normal „, spune biologul Eric Regehr.
Între anii 2008 și 2016, urșii din regiunea Ciukotsk au menținut o subpopulație destul de sănătoasă, deși, în comparație cu situația de acum 25 de ani, au petrecut mai puțin cu o lună pe gheața maritimă – habitatul lor principal, unde preferă să vâneze și să se reproducă. În acest timp, cercetătorii au monitorizat 60 de urși pe an, iar alții i-au urmărit folosind dispozitive GPS. Conform celor mai recente date, subpopulația acestora numără aproximativ 3000 de indivizi cu o bună rată de reproducere și de supraviețuire.
La moment există 19 subpopulații cu un număr de 26 000 de urși polari din întreaga lume, fiind prezenți în Cartea Roșie ca specie pe cale de dispariție. De exemplu, subpopulația de urși de pe coasta de sud a comitatului Beaufort între Statele Unite și Canada, a dat semne de declin în ultimii ani, ca urmare a topirii gheții marine din cauza schimbărilor climatice, în timp ce Marea Ciukotsk este populată relativ abundent, de exemplu aici este prezent un număr mare de foci, care servesc ca pradă pentru urșii albi.
„Acesta este un teritoriu foarte bogat, cea mai mare parte a mării Ciukotsk este superficială, cu nutrienți bogați în apa care iese din Oceanul Pacific. Acest lucru duce la o productivitate biologică ridicată și la un număr mare de foci, ceea ce este important pentru urșii polari. De asemenea, carcasele de balene sunt duse spre țărm în timpul verii, hrănind urșii în lunile în care gheața este la cel mai scăzut nivel „, spune Reger.
Faptul că urșii petrec mai puțin timp pe gheață este deranjant pentru oamenii de știință. Pentru prima dată în istorie, distrugerea celui mai vechi și mai gros ghețar din Marea Arctică a fost înregistrată la nord de Groenlanda, iar cercetările NASA au confirmat că din anul 1958 până la moment mai mult de jumătate din gheața din Marea Arctică a dispărut.
„Descoperirea noastră este cu siguranță o veste bună, dar asta nu înseamnă că urșii din Marea Ciukotsk nu vor ajunge să piardă gheața”, spune Reger.