Vacile, porcii și alte animale de fermă din Europa produc în fiecare an mai multe gaze cu efect de seră decât toate mașinile și camionetele blocului comunitar puse împreună, atunci când se ia în considerare și impactul furajelor lor, potrivit unei noi analize a Greenpeace, titrează The Guardian.
Creșterea producției de carne și produse lactate din Europa în ultimul deceniu a făcut din agricultură o sursă mult mai mare de emisii, dar în timp ce guvernele au vizat energia regenerabilă și transporturile în politicile lor climatice, inițiativele de reducere a impactului alimentelor și agriculturii asupra climei au rămas în urmă.
Anul 2018, este ultimul an pentru care sunt disponibile date exacte de la Organizația ONU pentru Alimentație și Agricultură, animalele din fermele UE (inclusiv Marea Britanie) au fost responsabile pentru echivalentul a aproximativ 502 milioane tone de dioxid de carbon pe an, în principal prin metanul pe care îl eliberează. Acest lucru se compară cu 656 milioane tone de dioxid de carbon provenit de la mașinile și camionetele europene în același an.
Dar când se calculează emisiile indirecte de gaze cu efect de seră, utilizând metode stabilite, pentru a estima defrișările și modificările de utilizare a terenurilor asociate cu creșterea furajelor pentru animale, atunci emisiile anuale totale sunt echivalente cu 704 milioane tone de dioxid de carbon. Calculele sunt prezentate într-un nou raport Greenpeace intitulat «Agricultura pentru eșec», publicat marți.(Raportul îl vedeți mai jos)
Producția de carne și lactate a UE a crescut cu 9,5% între 2007 și 2018, ceea ce, potrivit Greenpeace, s-a tradus într-o creștere a emisiilor anuale de 6%, sau aproximativ 39 de milioane de tone. Acesta ar fi echivalentul apariției a 8,4 milioane de mașini noi pe autostrăzi.
Dacă astfel de creșteri continuă, UE are puține șanse să își îndeplinească obligațiile de reducere a gazelor cu efect de seră în temeiul Acordului de la Paris. După cum a anunțat EcoFM, săptămâna trecută, UE și-a consolidat obiectivele privind reducerea emisiilor, anunțând un obiectiv de reduceri de 55% până în anul 2030, comparativ cu nivelurile din 1990, ca parte a acordului verde european și înaintea discuțiilor cheie ONU privind clima programate pentru anul viitor.
Marco Contiero, directorul politicii agricole pentru Greenpeace, a declarat că factorii de decizie politică trebuie să controleze emisiile de animale sau să facă față obiectivelor de reducere a emisiilor de carbon. „Liderii europeni au dansat prea mult timp în jurul impactului climatic al creșterii animalelor”, a spus el. „Știința este clară, cifrele la fel: nu putem evita cea mai gravă criză climatică dacă politicienii continuă să apere producția industrială de carne și produse lactate. Animalele de la fermă nu se vor opri din eructare – singura modalitate de a reduce emisiile la nivelurile necesare este de a reduce numărul lor”.
Reducerea la jumătate a creșterii intensive a animalelor ar reduce aproximativ 250 de milioane de tone de emisii de dioxid de carbon pe an, cam la fel ca emisiile totale din cele 11 țări cu cel mai mic nivel de emisii din Europa.
Un purtător de cuvânt al Uniunii Naționale a Fermierilor din Marea Britanie a declarat că fermierii iau măsuri, cu obiectivul de a fi neutri din punct de vedere al emisiilor de carbon până în 2040. Agricultura din Marea Britanie este direct responsabilă de 10% din emisiile de gaze cu efect de seră din Marea Britanie, potrivit NFU, fără a lua în considerare emisiile indirecte legate de furaje.
„Dacă vrem să atingem obiectivul neutralității carbonului, trebuie să reducem toate emisiile de gaze cu efect de seră”, a spus purtătorul de cuvânt. „Un accent pe îmbunătățirea productivității este esențial aici, alături de menținerea și îmbunătățirea stocării de carbon și producerea mai multor energii regenerabile.”
Greenpeace solicită încetarea subvențiilor publice pentru creșterea animalelor la scară industrială în cadrul politicii agricole comune a UE, ca parte a planurilor blocului pentru un acord ecologic. Este puțin probabil ca o astfel de politică să câștige multă favoare din partea puternicelor lobby-uri agricole din majoritatea țărilor europene mari, dar factorii de decizie politică vor fi supuși presiunii pentru a arăta cum pot îndeplini obiectivele climatice ale UE fără reforme la scară largă în agricultură.